Teatru Film
Written by admins Tuesday, 11 September 2012 08:20
„Cine nu îl cunoaşte, astăzi, pe Badea Gheorghe Cârţan, trebuie să fie un cetăţean foarte obscur” (Duiliu Zamfirescu)
Veşnicia s-a născut l-a Cârţişoara. Acolo unde, cu înţelepciune, chiar opincile se îndeamnă a grăi, spunând, oricui, povestea satului şi a lui Badea Cârţan, una dintre cele mai vivace voci ale latinităţii pe teritoriul românesc. În miezul străvechii Ţări a Oltului, acolo unde geana Făgăraşilor străjuieşte podişul, la hotarul spectaculosului Transfăgărăşan, Cârţişoara păstrează neîntinată minunea satului de demult. Istorii, legende, case bătrâneşti, amintiri, vorbe de duh compun acea veşnicie căreia i se închina Blaga.
La şosea, căsuţa ţărănească inclusă, astăzi, într-un complex muzeal, este mai mult decât un popas istoric, o „axis mundi” a aşezării şi a întregului ţinut. Tălmăcită în zodia adevăraţilor români, căsuţa lui Badea Cârţan (1849 -1911) păstrează memoria ţăranului cărturar, care a cutreierat lumea în opinci, deschizând porţi românismului. Este amintirea celui care, în 45 de zile, a ajuns pe jos la Roma (a făcut acest drum de trei ori), de dorul Columnei lui Traian, a celui care, adunând cantităţi uriaşe de cărţi, le aducea ţăranilor din Transilvania, ţinând flacăra conştiinţei naţionale, cu preţul propriei vieţi! A celui îndrăznit să fie sol la Împăratul Franz Josef, dar şi în Egipt, Israel, Germania, Spania, Franţa.
Casa lui are toate minunile străvechi, portul original, doniţele de lemn şi cuptorul zidit, copăiţa ce i-a alintat copilăria şi ţesăturile meşterite de femeile din sat. Alături, într-o casă ceva mai spaţioasă, fruntea satului a amenajat un muzeu în care, la loc de cinste, opincile Badei, cărţile sale, fotografiile şi alte numeroase obiecte din viaţa lui şi din istoria satului spun poveştile de demult, laolaltă cu icoanele pictate pe sticlă, cu războaiele de ţesut, lăzile de zestre pictate şi alte unelte străvechi.
Written by Iuliana Radu Wednesday, 19 December 2012 21:50
Written by admins Saturday, 18 August 2012 17:56
La Galeriile Corona din Braşov, se desfăşoară, în acest weekend, o expoziţie cu obiecte de artă din argint. Miniaturi, bijuterii, servicii de masă, obiecte decorative, casete de bijuterii, pandantive, sfeşnice, sticluţe de parfum, bastoane asortate cu argint, după moda altor timpuri, fructiere, rame de fotografii, cărţi ale căror coperţi sunt decorate cu preţiosul metal, monede şi multe altele sunt expuse la Târgul Colecţionarilor de Argint de unde cei interesaţi pot chiar să achiziţioneze obiectele dorite.
Written by Iuliana Radu Friday, 07 September 2012 19:33
Astăzi, la şedinţa de vineri a Cenaclului Atitudini din Ploieşti, a fost prezentată cartea de debut a Mariei Dobrescu, sensibilă poetă din Câmpina. Volumul a fost tipărit de Editura „Grinta”, în Colecţia „Poezia 9”, îngrijită de poetul Adrian Suciu, iar lansarea oficială a avut loc in Tabăra de creaţie de la Sibiu, ARTGOTICA, vara aceasta.
Coperta, realizată de Lia Maria Vasiliu, aruncă nada primului contact, vizual, spre sugestia titlului (Mireasa de sare), o postură reversibilă a fiinţei noastre interioare. Infinitul trăirilor personale, în care legarea de real este doar un văl pribeag de mireasă, pe deasupra insurmontabilei adancimi sufleteşti, este o definiţie artistică aprope exactă a versurilor cuprinse în acest volum de debut.
Voalul miresei - rolul, candoare şi contur conştient - se pierde în conţinutul emoţional amplu, răsărind cine ştie unde, ca şi sarea, sub forme noi, cristalizând sentimente noi. Mereu în preajma pericolului de a se destrăma, furat de adanc, versul - şi ca atare mesajul descifrabil al sensibilitaţii – este promisiunea unei statornicii făcută de poetă realităţii cotidiene, deşi are conştiinţa fragiliţăţii asumării, în condiţiile în care adîncurile sensibile se reformulează mereu şi alte ipostaze, urme de o clipă pe plaja obiectivităţii, le iau locul. Temele alese de Maria Dobrescu sunt ipostaze ale meditaţiei despre sine, despre efemera secundă a concretizării abisului inconştient în forme de gând şi trăire, toate destinate transformarii continue.
Am remarcat tacerile dintre versurile poetei, sugerate prin spaţii bine ancorate în text, acele tăceri care crează interacţiune cu cititorul, sugerându-i astfel să fie atent mai ales la poezia din el, deschisă prin lectură. Tăcerile Mariei Dobrescu sunt părţi consistente din poem, de care, dacă cititorul nu va ţine seama, sensul acestor versuri poate rămîne închis.
Ele fac parte, de multe ori, din metafora textului, fiind una dintre tehnicile de transmitere a mesajului.
Universul semantic al „Miresei de sare” este sugerat de un vocabular inefabil, uneori zgîrcit, definind astfel un vers modern, original, încrezător şi sigur.
Este un aspect contradictoriu, faptul ca deşi autoarea operează minimalist prin cuvinte, în texte abia schiţate, ca autoare se defineşte cu atât mai mult sigură pe mijloacele sale literare, fiind încrezătoare în efectul lor. Poezia capătă astfel concizie, o anume greutate analitică, defineşte o autoare atentă şi tocmai de aceea credibilă.
În cele 64 de pagini ale acestui volum de debut vom regăsi o lume de simboluri si credinţe romîneşti, devenite repere literare, repere de dezlegare a metaforicului, al ambiguităţii, iar spre final, poeta pare a găsi chiar şi soluţii acestei agonii în starea de efemer, ca şi cum sarea, cristalizată după multe experienşe prin lume – mirese nealese, ia forma omului, o forma neidealizată, dar, consideră poeta, demnă de alegere.
autor, Camelia Radu
Written by Iuliana Radu Thursday, 18 October 2012 04:30
pe spinarea unui struţ eu te-am colindat
de la tălpi înspre creştet. de la nord la sud
pe gleznele tale am poposit şi am cântat la frunză,
Dumnezeu mi-era haina de gală, iar sângele tău mă aplauda.
o noapte fără culoare am trăit între absenţele tale.
am alungat zorii de şapte ori până mi-am făcut curaj
să pornesc înspre pântec .
între icoane mi-am sădit rădacinile în timp ce inima mea
îşi făcea cafeaua (aceeaşi cafea cu sare dulce-amară)
la umbra nesomnului tău .
şapte vieţi şi încă o viaţă m-ai colindat iubitul meu
dar abia dupa moarte ţi-am găsit creştetul.
tocmai înverzise iar eu miroseam a nuc şi a toamnă întreruptă.
autor, Adelina Fleva
More Articles...
Page 212 of 277
Rubrici permanente
