Literatură

Astăzi, la şedinţa de vineri a Cenaclului Atitudini din Ploieşti, a fost prezentată cartea de debut a Mariei Dobrescu, sensibilă poetă din Câmpina. Volumul a fost tipărit de Editura „Grinta”, în Colecţia „Poezia 9”, îngrijită de poetul Adrian Suciu, iar lansarea oficială a avut loc in Tabăra de creaţie de la Sibiu, ARTGOTICA, vara aceasta.

Coperta, realizată de Lia Maria Vasiliu, aruncă nada primului contact, vizual, spre sugestia titlului (Mireasa de sare), o postură reversibilă a fiinţei noastre interioare. Infinitul trăirilor personale, în care legarea de real este doar un văl pribeag de mireasă, pe deasupra insurmontabilei adancimi sufleteşti, este o definiţie artistică aprope exactă a versurilor cuprinse în acest volum de debut.

Voalul miresei - rolul, candoare şi contur conştient - se pierde în conţinutul emoţional amplu, răsărind cine ştie unde, ca şi sarea, sub forme noi, cristalizând sentimente noi. Mereu în preajma pericolului de a se destrăma, furat de adanc, versul - şi ca atare mesajul descifrabil al sensibilitaţii – este promisiunea unei statornicii făcută de poetă realităţii cotidiene, deşi are conştiinţa fragiliţăţii asumării, în condiţiile în care adîncurile sensibile se reformulează mereu şi alte ipostaze, urme de o clipă pe plaja obiectivităţii, le iau locul. Temele alese de Maria Dobrescu sunt ipostaze ale meditaţiei despre sine, despre efemera secundă a concretizării abisului inconştient în forme de gând şi trăire, toate destinate transformarii continue.

Am remarcat tacerile dintre versurile poetei, sugerate prin spaţii bine ancorate în text, acele tăceri care crează interacţiune cu cititorul, sugerându-i astfel să fie atent mai ales la poezia din el, deschisă prin lectură. Tăcerile Mariei Dobrescu sunt părţi consistente din poem, de care, dacă cititorul nu va ţine seama, sensul acestor versuri poate rămîne închis. 

Ele fac parte, de multe ori, din metafora textului, fiind una dintre tehnicile de transmitere a mesajului.

Universul semantic al „Miresei de sare” este sugerat de un vocabular inefabil, uneori zgîrcit, definind astfel un vers modern, original, încrezător şi sigur.

Este un aspect contradictoriu, faptul ca deşi autoarea operează minimalist prin cuvinte, în texte abia schiţate, ca autoare se defineşte cu atât mai mult sigură pe mijloacele sale literare, fiind încrezătoare în efectul lor. Poezia capătă astfel concizie, o anume greutate analitică, defineşte o autoare atentă şi tocmai de aceea credibilă.

În cele 64 de pagini ale acestui volum de debut vom regăsi o lume de simboluri si credinţe romîneşti, devenite repere literare, repere de dezlegare a metaforicului, al ambiguităţii, iar spre final, poeta pare a găsi chiar şi soluţii acestei agonii în starea de efemer, ca şi cum sarea, cristalizată după multe experienşe prin lume – mirese nealese, ia forma omului, o forma neidealizată, dar, consideră poeta, demnă de alegere.

autor, Camelia Radu