O poezie pe zi

Ce minunat este Internetul
stau pe pat luând micul dejun şi răsfoiesc jurnalele lui Einstein
fără ieri, fără mâine,
calcule interminabile se înşiruie cuminţi
aşa cum universul îşi arată doar faţa
luminată

...şi doar cuvintele lui Einstein încerc să le citesc
pentru a contempla frumuseţea
pentru a mă simţi în siguranţă
ca un vers 
într-un cântec vechi

apoi deschid ziua de azi
şi văd Tangerine Tango
umerii mei 
au visat

strig 
ţâşnind în iarnă
către Europa:
mi-e foame, mi-e sete, mi-e dor!
Trăiesc, proasto! De ce m-am împotmolit? 
Ţie îţi miroase gura a bani 
şi tot îţi mor oamenii de frig în case, de ce te uiţi la mine urât?
Îmi vine să îţi sparg obrazul de asfalt
să curgă sângele celţilor 
şi al vikingilor 
şi al galilor 
şi mai ales sângele străbunilor mei, dacii,
desenând pe zăpadă 
soarele mărţişor.

 autor, Camelia Iuliana Radu