Written by Iuliana Radu Thursday, 14 March 2013 08:50
Rămas bun
În gânduri, ideile se ciocnesc
Și mă lovește plânsul...
Dau mâna cu marea.
Nu mi-e teamă de înec.
Sărut adâncul.
Nu mi-e teamă de neant.
Dar să-ți sărut obrazul pentru ultima dată...
Mi-e spaimă.
Simt teroare.
Mă pierd...
Meditație…
Am alunecat pe gânduri.
M-am prăbușit la pământ
Într-o groapă a lamentației
Umplută de vânt.
Mi-am crestat ideile
Cu unghiile-n gând
Și-am stat o secundă
Și m-am trezit plăngând.
O ploaie-n galop îmi bate in geam.
Eu stau și plâng cu gândul la neant…
Să pretindem...
Că eu sunt o pasăre rănită,
Că mi-ai tăiat aripile,
Că nu mai pot zbura,
Că sufăr în urma ta,
Că nu mă auzi,
Că m-ai văzut căzută la pământ,
Ca știi ce mi-ai făcut.
Atunci...
Ți-ai opri zborul o clipă?
Ai rupe o frunză din copacul iubirii?
M-ai așeza pe ea ca pe o lacrimă de rouă,
Să fii atent să nu mă preling
Și să cad iar?
Ai prinde-n ghearele ce mi-au sfâșiat aripile, frunza?
M-ai lua cu tine?
Ai face asta?
autor, Ioniţă Alexandra Cristina
< Prev | Next > |
---|