Bagă-ţi minţile-n cap!

Teatru Film

Teatrul Naţional „Radu Stanca" Sibiu şi Departamentul de Artă Teatrală al Universităţii „Lucian Blaga" Sibiu prezintă în perioada 7 – 12 decembrie un maraton de teatru ce aduce la rampă noua generaţie de actori de la Sibiu.

Viaţa ca o artă

Intrarea în lumea descrisă prin simbol poate părea neavenită azi, într-o contemporaneitate grăbită să fie concretă. Înţelegerea simbolurilor – fie că vrem sau nu, fie că putem sau nu conştientiza – este legată de memoria fiinţei noastre, care reacţionează profund la imagini şi la gesturi.

Vrem sau nu, sugestiile lucrează în adânc, trezind reacţii emoţionale, împrospătând viziunile asupra a ceea ce trăim zilnic. A participa la actul cultural de valoare readuce la zi nevoia omului de gest sacru, de purificare, de regenerare. Dacă la vizionare adăugăm un minim de reacţie, vom deveni creatori, îmbogăţind prezentul şi chiar viitorul.

Există o pregătire necesară, prealabilă participării la actul cultural, fără de care informaţiile primite pe alte căi decât cele raţionale ne pot bulversa, aducând dintr-o dată, covârşitor, în faţa noastră, în fiinţa noastră, acea lume a nevăzutului, mai puternică decât materia sfărâmicioasă. Pentru ca întâlnirea să nu fie dureroasă, sufletul are nevoie de pace, de etape premergătoare.

De aceea, de multe ori cosmicul şi întânirea cu el este prezentată în mitologie ca o întâlnire cu apariţii stranii, aducătoare de emotii.

autor, Camelia Radu

Arte vizuale

În lunile ianuarie şi februarie 2013, Programele pentru familii organizate de Muzeul Naţional de Artă al României se desfăşoară în expozitia Mărturii. Frescele Mănăstirii Argeşului, sub titlul: „Veşminte din trecut".
Un salt în timp, în vremea legendarului meşter Manole, ne arată cum erau oamenii pe atunci, cu ce se îmbrăcau şi ce făceau pentru a-şi câştiga existenţa.
Frescele de la Mănăstirea Argeşului îi înfăţişează în detaliu, în aşa fel încât putem recunoaşte materialele din care le sunt făcute veşmintele, precum şi obiectele şi podoabele pe care le purtau domnitori, domniţe, ierarhi şi oşteni în urmă cu cinci sute de ani.

O poezie pe zi

îţi suflecam în umeri gropi întinse
bâzâitul vieţii zgăria obrazul în care cineva