Viaţa ca o artă

Intrarea în lumea descrisă prin simbol poate părea neavenită azi, într-o contemporaneitate grăbită să fie concretă. Înţelegerea simbolurilor – fie că vrem sau nu, fie că putem sau nu conştientiza – este legată de memoria fiinţei noastre, care reacţionează profund la imagini şi la gesturi.

Vrem sau nu, sugestiile lucrează în adânc, trezind reacţii emoţionale, împrospătând viziunile asupra a ceea ce trăim zilnic. A participa la actul cultural de valoare readuce la zi nevoia omului de gest sacru, de purificare, de regenerare. Dacă la vizionare adăugăm un minim de reacţie, vom deveni creatori, îmbogăţind prezentul şi chiar viitorul.

Există o pregătire necesară, prealabilă participării la actul cultural, fără de care informaţiile primite pe alte căi decât cele raţionale ne pot bulversa, aducând dintr-o dată, covârşitor, în faţa noastră, în fiinţa noastră, acea lume a nevăzutului, mai puternică decât materia sfărâmicioasă. Pentru ca întâlnirea să nu fie dureroasă, sufletul are nevoie de pace, de etape premergătoare.

De aceea, de multe ori cosmicul şi întânirea cu el este prezentată în mitologie ca o întâlnire cu apariţii stranii, aducătoare de emotii.

autor, Camelia Radu