Arte vizuale

O mare durere acoperită şi estompată de o tristeţe iremediabilă, peste care se poate arunca un văl de aparentă melancolie...poate aduce cuiva vre-un strop de bucurie? Nu mi-am pus această întrebare decât acum pentru că am găsit şi răspunsul . Se spune că marile opere au inspiraţia în mari dureri- dezamăgiri sau mari bucurii .  Eu cred că acesta este un adevăr.

 

Intr-o noapte, cineva foarte drag mie mi-a spus că nu poate dormi pentru că-i este frică de intuneric. I-am spus să lase lumina aprinsă şi muzica în surdină ... Atunci am auzit o explicaţie care mi-a tăiat respiraţia: "nu mi-e frică de noapte , nici de linişte , mi-e frică de întunericul din mine"! Mult timp, am purtat cu mare durere în sufletul meu  această expresie. Am încercat să mă eliberez de durere, pictând-o şi făcând loc altor dureri şi mai mari. Pictura înrămată stătea la loc de cinste alături de altele, până într-o zi când cineva a achiziţionat-o ! Nu-mi venea să cred , am mângâiat-o, cu oarece regret am ambalat-o şi dusă a fost...la Paris! Desigur banii m-au ajutat la cea mai mare investiţie din viaţa mea. Aceasta a fost de fapt prima bucurie deoarece pictura mea a ajuns la un loc de cinste,  aveam să aflu mai târziu, într-o colecţie de mari opere de artă. Am mai scris despre pictura mea, am regretat plecarea ei , de parcă mi-ar fi  plecat un copil de acasă. Cu noua proprietară m-am mai întâlnit, am rămas prietene! Mi-a trimis poze cu pictura mea, pusă în ramă , era şi mai frumoasă. Fiica mea simţindu-mi dorul a zis: "lasă mami că tu-ţi faci altul, la fel!" În anul acesta, la cursurile de pictură din cadrul proiectului ARTĂ ŞI TRADIŢII PENTRU SEBEŞ, mi-am pictat iar tristeţea, adică cicatricea... 

Pictura a fost expusă după cum se vede în poză, în prima mea expoziţie! Totuşi nu este aceea...a durerii mele, este alta, mai mare , mai veselă. Mare mi-a fost surpriza când la notificări pe facebook, am văzut că o fotografie de-a mea a fost distribuită de cineva (nu ştiu de cine, dar îi mulţumesc în sinea mea) pe o pagină de artă:Great artworks  ! Desigur am căutat imediat, curioasă, să văd la care pictură se referă!? Voi ce credeţi? La prima sau la a doua din cele multe afişate pe FB ? A fost a doua bucurie , adusă de aceeaşi mare durere pictată cu ani în urmă! Sunt mândră şi bucuroasă de lucrările mele... Mulţumesc celor care m-au încurajat şi ajutat să-mi împlinesc visul vechi : fiica mea Maria şi prietele ei, prietenele mele reale Măriuţa R, Maria B, prietenii virtuali: Kariana Paraiszt, Dan Brad, Mihai Olteanu, Dori Susan- pictorul şi iniţiatorul ARTTRAD SEBEŞ, precum şi al proiectului ARTĂ ŞI TRADIŢII PENTRU SEBEŞ.