Teatru Film

Expresia Ideii - „Spre Tine, Doamne" - editura „karta.ro” - Onești

Written by Iuliana Radu Friday, 08 March 2013 18:16

CLUBUL “EXPRESIA IDEII” se vrea un spațiu de relaționare și socializare, de comunicare interculturală și interpersonală, de amuzament și de petrecere placută a timpului liber. Din echipa cenaclului fac parte: Mariana Bendou, Marian Dragomir, Marian Cristian Gorun, Elena Buzatu, Antuza Maria-Ana Antoce, Elena Valeria Ciura, Gheorghe Luchian, Nancy Vajaianu, Dan Lucian Corb și Cristian Gabriel Groman.

Al patrulea volum

Nu vă mai bateţi joc de munţi! Mai bine staţi acasă!

Bagă-ţi minţile în cap!

Written by admins Wednesday, 22 August 2012 08:30

De la un cititor

mai bine stati acasa Nu mă numar printre acei care sunt munţomani declaraţi, care se bat cu cărămida în piept că au faăcut / cucerit nu ştiu ce vârfuri, care s-au bătut cu ursu` în pădure, care... În materie de munte, consider că fiecare face ce face pentru el, pentru interiorul lui şi pentru evoluţia lui interioară. Cred că muntele este o replică a vieţii. Cu fiecare examen, profesional sau personal, cu fiecare hop pe care l-ai trecut, cu fiecare dezamăgire pe care ai depăşit-o, esti mai sus faţă de tine, faţă de cel /cea care ai fost ieri, ai mai urcat un pas spre vârful cunoaşterii, spre calitatea de Om. Cu toate acestea, nu pot să remarc şi unele persoane care merg la munte (a nu se confunda cu merg PE munte) şi cărora am încercat sa le găsesc o definiţie: aceea de pantofar.

1. Pantofarul urcă pe munte după două zile de grătăreală în staţiune, ca să vadă şi el ce-i aşa de frumos acolo sus.

2. Pantofarul urcă cu telescaunul/telecabina şi abia apoi merge pe jos. Dacă este pe drumul de întoarcere, sigur se va gândi măcar să ia telecabina la vale.

In Memoriam Ion Dacian

Oameni printre noi

Written by admins Monday, 15 October 2012 17:07

Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian" a marcat joi, 11 octombrie 2012, 101 ani de la naşterea uneia dintre cele mai emblematice figuri ale Operetei şi cel care dă numele Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian". Supranumit „prinţul operetei", artistul mărturisea: „O artă care cere să cunoşti viaţa toată, de la un cap la altul, s-o trăieşti intens, s-o simţi mult deopotrivă spaţial şi adânc, fără frica abisurilor, cu emoţia şi sensibilitatea artistului, dar cu logica şi raţionamentul omului de ştiinţă, să poţi vedea apoi veridic din aceasta ce e frumos şi ce trebuie alungat, cu conştiinţa meşteşugului pentru care nu există nici oboseală, nici încântarea propriei realizări".

Bucureştiul sau Lentoarea renaşterii.

Cu traista-n băţ

Written by Iuliana Radu Saturday, 17 November 2012 07:38

"Portretul unui oraş nu este imaginea precisă a oraşului ci impresia lăsată de el în memoria călătorului" - Italo Calvino

Să zicem că e o zi frumoasă de toamnă , însorită, cu norişori albaştri ca de vată.

Să zicem că de la cafeneaua din colţ vine un miros irezistibil de vanilie, cafea şi pâine proaspătă. Este o duminică de noiembrie, ziua de răsfăţ pentru două milioane de locuitori dintr-o capitală veche-nouă. Cândva un oraş cosmopolit şi elegant Bucureştiul a decăzut în anii comunismului până la o quasi-insuportabilă şi intolerabilă stare de decrepire fizică. Patricienii întunericului s-au instalat în palatele altora, au jecmănit imobilele somptuoase şi acaparat tot ce era funcţionabil, valoros şi estetic.

Puţin după revoluţia din 89 am întâlnit un oraş trist, debusolat, neglijat timp de jumătate de secol de delăsare urbanistică. Cu timpul proprietăţile confiscate au fost restituite, iniţiativa particulară permisă, investiţiile acceptate şi sprijinite de bănci care azi schimbă peisajul spre plăcerea călătorului fermecat de mugurii înnoirii. Suntem într-o Havana a Europei. Vechiul există şi trăieşte, noul se iveşte cu lentoare dar decisă perseverenţă.

Mi-am luat camera de vederi şi am plecat de la hotelul cel nou SARRoglia aflat pe strada Vasile Lascăr. Super modern, lustruit, elegant şi prietenos hotelul prezintă un exterior ondulat , decoraţii şi sculpturi interesante aducând a Brâncuşi, camerele sunt mari, bine echipate şi mai ales liniştite...

Continui pe jos spre Piaţa Rosetti cea plină de porumbei flămânzi,

cerşetori, şi taximetrişti în aşteptare de clienţi.

De acolo o cotesc spre piaţa Universităţii. Zăresc faţada Teatrului Naţional, în perpetuă renovare, dar surpriza vine de la o construcţie nouă ,impozantă, din bronz, plasată în grădina din fata XX teatrului. "Caragialiana" este opera sculptorului Bolborea, un grup statuar populat de personaje luate din piesele marelui dramaturg. El, Luca Caragiale însuşi, stă aşezat pe un fotoliu adiacent complexului şi admiră freamătul oraşului privind direct prin trupul personajelor, parcă transparente.

Bolborea, creator al unei opere sculpturale din ce în ce mai prezentă în

spaţiul public al metropolei, se vădeşte a fi, deopotrivă, un onumentalist şi un orfevru.

Bronzurile sale, patinate cu migală, au preţiozitate de bijuterie, sugerând uneori patina aurului vechi, cu modelări savante şi subtile ca în această superbă şi nebunească "Căruţă cu actori", care, la dimensiuni neobişnuite, adună pe esplanada Teatrului Naţional, câteva zeci de personaje recognoscibile, monştrii sacri ai scenei romaneşti, un memento nepieritor, ridicat pentru toţi cei care i-au aplaudat frenetic decenii de-a rândul. Cu mijloacele sale plastice extrase din istoria şi cultura naţională, loan Bolborea pare artistul stradal de care cetatea are atâta nevoie.

Autor, Adrian Grauenfels

Add new comment