Oameni printre noi

Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian"  a marcat joi, 11 octombrie 2012, 101 ani de la naşterea uneia dintre cele mai emblematice figuri ale Operetei şi cel care dă numele Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian". Supranumit „prinţul operetei", artistul mărturisea: „O artă care cere să cunoşti viaţa toată, de la un cap la altul, s-o trăieşti intens, s-o simţi mult deopotrivă spaţial şi adânc, fără frica abisurilor, cu emoţia şi sensibilitatea artistului, dar cu logica şi raţionamentul omului de ştiinţă, să poţi vedea apoi veridic din aceasta ce e frumos şi ce trebuie alungat, cu conştiinţa meşteşugului pentru care nu există nici oboseală, nici încântarea propriei realizări".

Ion Dacian (n. 11 octombrie 1911 Comuna Saschiz, jud.Mureş - 8 decembrie 1981, Bucureşti ) a fost un tenor român, cunoscut în special pentru interpretarea unor roluri de o operetă.
Cu numele real de Ion Pulcă, Ion Dacian a urmat în paralel cursurile Facultăţii de Drept şi ale Academiei de Muzică din Cluj, avându-l ca profesor de canto pe Ion Crişan.
Îşi începe cariera în 1934, la Opera Română din Cluj. În 1939, este angajat de Ioan Vlădoianu la Teatrul de Operetă şi Revistă Alhambra din Bucureşti, debutând în operetă şi în regie. Prima operată în care joacă este „Vânt de Primăvară", de Joseph Strauss. În perioada 1942–1947, este co-director al Teatrului Alhambra, interpretând roluri de june-prim în toate spectacolele muzicale ale acestuia.
În 1950, se înfiinţează Teatrul de Stat de Operată, Ion Dacian fiind angajat ca prim-solist al teatrului. Apare într-o succcesiune de spectacole de succes printre care „Liliacul" şi „Sânge Vienez", de Johann Strauss (fiul), „Lăsaţi-mă să cânt", de Gherase Dendrino, „Lysistrata", de Paul Lincke, „Vânzătorul de Păsări", de Carl Zeller, „Văduva Veselă" şi „Paganini", de Franz Lehár, „My Fair Lady", de Frederick Loewe, „Secretul lui Marco Polo", de Francis Lopez, „Anton Pann", de Alfred Mendelsohn şi multe altele.
Numit director al teatrului, a fost eliberat din funcţie, fără explicaţii, la începutul anilor 1970.
În cariera sa, Ion Dacian a interpretat 57 de roluri, jucând în peste 5000 de spectacole şi luând parte la 120 de concerte cu diverse orchestre filarmonice. A fost un artist de mare popularitate, iubit de public.
Ion Dacian se stinge din viaţă la 8 decembrie 1981, fiind înmormântat în curtea bisericii „Sf. Gheorghe", din cartierul bucureştean Andronache.
În memoria sa, în 1990 Teatrul de Operetă a fost numit Teatrul de Operetă „Ion Dacian".
În februarie 2011, Şcoala Generală din localitatea natală a primit numele său, devenind Gimnaziul de Stat „Ion Dacian".
Fiica sa, Leni Dacian, i-a urmat cariera muzicală, alegând, însă, baletul, domeniu în care a strălucit pe multe scene din ţară şi din străinătate.