Thursday, November 07, 2024
   
Text Size

Oameni printre noi

Imposibilul posibil! Artistul fără mâini

Oameni printre noi

george-dennehy-guitarGeorge Dennehy s-a născut într-o familie numeroasă şi săracă, din România. El şi încă zece fraţi au fost daţi spre adopţie. În ciud handicapului său evident - George s-a născut fără mâini! - el a avut şansa de a fi adoptat de o familie de americani din Ashland, Virginia, care, dăruindu-i toată dragostea şi încurajările şi îngrijirile necesare, l-a ajutat să se dezvolte incredibil.

A avut norocul de a-şi descoperi de timpuriu înclinaţiile muzicale. La 8 ani, George cânta deja la violoncel, fiind liderul orchestrei şcolii sale. Acum are 18 ani şi va fi student. A învăţat să cânte şi la pian şi la chitară. Are şi o voce frumoasă, îi place rock-ul progresiv, iar una dintre trupele favorite este Goo Goo Dolls. După ce a cântat „Iris” pe scena unui festival şcolar, iar videoclipul filmat cu acea ocazie a făcut senzaţie pe Youtube, strângând peste o jumătate de milion de viziualizări şi numeroase comentarii ce îi elogiau pe bună dreptate voinţa şi talentul, George a fost invitat de membrii trupei Goo Goo Dolls să li se alăture pe scena unui concert susţinut în Bethlehem, Pennsylvania. În faţa a 5.000 de fani extaziaţi, George a cântat, din nou, „Iris”, ca un artist consacrat, fără să se intimideze şi dăruind publicului momente de neuitat. „A fost un moment copleşitor pentru el, sunt convins, dar a fost cu totul special şi pentru noi”, a declarat Robby Takac, basistul formaţiei Goo Goo Dolls, pentru buffalonews.com.IMAGINI AICI

 

Am luat aur la Olimpiada Internaţională de Mate!!! Aşa, şi?!

Oameni printre noi

olimpicimatematicadata: 23 iulie 2012

ora: 8 de’mpărţit la 35

Sunt vreo şase. Cinci băieţi şi-o fată. Doi dintre ei au benoacle. „Feţe de tocilari”, aşa gândeşte lumea despre ei! Plus vreo doi-trei profesori, dintr-ăia de au cinşpe milioane de lei vechi şi halesc conserve în deplasările peste graniţă, ca să pună deoparte diurna şi s-o utilizeze la „trei stele”, ultra all inclusive, în Grecia, alături de soţiile lor, nişte profe de biologie „mâhnite”.

La aeroport, nu-i bagă nimeni în seamă, dar deasupra capului, unul dintre dascăli ţine o tăblie pe care scrie: „România”. Aeroportul se întrebă: „Ce e, mă, cu amărâţii ăştia?" Au nişte tricouri galbene pe ei, iar la gât le atârnă medalii. La unii, de aur. „Dacă sunt sportivi, de ce dracu’ nu e ciorchinele de camere TV pe ei?” continuă întrebările. Aaaa, uite, au şi-un steag. Un tricolor! „Bă, esti nebun?! Ăştia chiar mai cred în chestia asta cu reprezentarea cu cinste a ţării, cu... Cine naiba sunt?”

   

La Valea Screzii, trăiesc astăzi 403 suflete

Oameni printre noi

pr tanase valea plopuluiÎn centrul social condus de preotul Nicolae Tănase la Valea Plopului şi la Valea Screzii, trăiesc astăzi 403 suflete – copii abandonaţi, copii fără părinţi pe care nimeni nu-i vrea, copii abia născuţi, mame în dificultate ori bătrâni lăsaţi de oameni fără suflet pe marginea drumului. Odinioară, îi ştia pe toţi pe nume.
“Când erau 328, am cunoscut tot, inclusiv numele. De când am sărit de la 328 la 403, nu mai ştiu această diferenţă, pentru că am fost şi foarte ocupat, şi numărul e foarte mare“, spune preotul, care a înfiinţat în 1994 Asociaţia Pro Vita pentru născuţi şi nenăscuţi. La început, avea în grijă câteva suflete, însă numărul lor a crescut de la lună la lună. “Locul ăsta a crescut de nevoie. Adică, nemaincăpând copiii în sat, la familiile, care îi ţineau sau în casele vechi cumpărate de noi, ne-am instalat pe prundul acesta. Apoi a trebuit să tot continuăm şi am tot construit”, povesteşte preotul. 
Sunt beneficiari de toate vârstele şi stările, fie copii în pântecele mamelor lor, fie bătrâni, fie fete care au părăsit orfelinatul la 18 ani, au venit şi au rămas la noi, fie mame cu probleme diverse, fie persoane fără adăpost. La noi se stă de la minus opt luni la plus 86 de ani. Nu fixăm o dată de plecare, pentru fixând o dată de plecare practic îl dai în stradă”, spune părintele Tănase, care încearcă să le facă un rost, să cumpere pământ şi să-i ajute să îşi facă o casă pe cei care au depăşit vârsta de 18 ani. 
 
”Cea mai mare nevoie a lor este cea de adaptare… E foarte greu pentru un copil al străzii să se adapteze între aceste dealuri. E greu de înţeles fenomenul, preferă strada decât să rămână aici, fireşte făcând anumite lucruri. Să taie lemne, să facă curăţenie şi, nu mai vorbesc, să meargă la şcoală. Trebuie să înţeleagă unde se află, într-un teritoriu mai puţin agreabil, frumos, dar oarecum sălbatic. Trebuie să înţeleagă că la noi nu se fumează, după aceea nu se înjură şi se imită copiii din sat, adică se merge la aceeaşi şcoală şi la aceeaşi grădiniţă”, spune părintele Tănase, carea turnat deja fundaţia unui after school în tabăra de copii de la Valea Screzii. Cu construcţia este însă mai greu, pentru că banii sunt puţini.
 
“Suntem zgârciţi la bani. Cu banul poţi cumpăra ciment şi fier beton”
 
“Suntem ajutaţi de oameni cu mai puţine posibilităţi, care vin la noi cu portbagajul plin, dar şi de oameni cu mai multă dare de mână, care ne dau fie alimente, fie bani. Noi cu banii suntem mai zgârciţi. Cu banul poţi cumpăra ciment şi fier beton şi mai ales teren.
Noi încercăm să-i facem fiecărui copil un rost şi să-i cumpărăm teren şi să-i facem temelia la casă. Apoi, noi punem o parte din bani, dar trebuie să pună şi el o parte”, arată preotul care e regula.
 
 

 

   

TALENTE/ Adela Prodan, pictoriţă la numai 7 anişori

Oameni printre noi

adelaprodanLocul I la concursul editurii MSZ (Media Service Zawada), competiţie desfăşurată pe internet, locul I pe site-ul Animax, locul I pe site-ul Dragoni.ro, locul I la concursul de desene pe asfalt „Vara copiilor”, desfăşurat la Ploieşti, ediţia I, care a avut loc pe 11 iunie şi premii la concursul „Copiii au talent”, organizat de fundaţia Dan Voiculescu la Bucureşti, în ianuarie 2012, sunt numai câteva repere din… cariera Adelei Prodan, la numai cei 7 anişori proaspăt împliniţi.

Cercul de pictură, sub îndrumarea profesorului Lucreţia Milea, cunoscut artist plastic prahovean, este unul din locurile preferate ale micuţei Adela. Este locul unde culorile şi inspiraţia dau un sens copilăriei sale care a acumulat, deja, un palmares impresionant. 

   

Laurenţiu Grigorescu: un destin reunit cu vioara

Oameni printre noi

LAUR1ă propunem să faceţi cunoştinţă cu un maestru ! Un tânăr care de la 5 anişori s-a făcut frate de cruce cu vioara şi de atunci o iubeşte şi o respectă ca pe propria sa familie.

Laurenţiu Grigorescu. Născut la 15 mai 1975, în Bucureşti, descendent al unei legendare familii de artişti de circ, Laurenţiu îşi confundă viaţa, de când se ştie, cu vioara. Este nepotul marelui clovn şi... întemeietor de dinastie Grigo Grigorescu (rudă a dinastiilor arenei Sidoli- Franzini), fiul celebrului cuplu Luci şi Bebe Grigorescu - artişti emblematici ai manejului, care au dus cu cinste numele României pe toate meridianele lumii.

   

Page 11 of 12