Oameni printre noi

data: 23 iulie 2012

ora: 8 de’mpărţit la 35

Sunt vreo şase. Cinci băieţi şi-o fată. Doi dintre ei au benoacle. „Feţe de tocilari”, aşa gândeşte lumea despre ei! Plus vreo doi-trei profesori, dintr-ăia de au cinşpe milioane de lei vechi şi halesc conserve în deplasările peste graniţă, ca să pună deoparte diurna şi s-o utilizeze la „trei stele”, ultra all inclusive, în Grecia, alături de soţiile lor, nişte profe de biologie „mâhnite”.

La aeroport, nu-i bagă nimeni în seamă, dar deasupra capului, unul dintre dascăli ţine o tăblie pe care scrie: „România”. Aeroportul se întrebă: „Ce e, mă, cu amărâţii ăştia?" Au nişte tricouri galbene pe ei, iar la gât le atârnă medalii. La unii, de aur. „Dacă sunt sportivi, de ce dracu’ nu e ciorchinele de camere TV pe ei?” continuă întrebările. Aaaa, uite, au şi-un steag. Un tricolor! „Bă, esti nebun?! Ăştia chiar mai cred în chestia asta cu reprezentarea cu cinste a ţării, cu... Cine naiba sunt?”

Da, chiar aşa, cine naiba sunt de nu-i bagă nimeni în seamă, în afară de rude?

1. Omer Cerrahoglu. Primul cu benoacle. Clasa a XI-a, vine din Maramu', din Baia Mare. Avea 14 ani când cucerea prima medalie de aur, la Bremen, Germania, în 2009. N-a vrut să dezamăgească, aşa că acum a venit tot cu cel mai preţios metal la gât.

2. Radu Bumbăcea. Fără benoacle. A luat - culmea nesimţirii! - BAC-ul, la „Tudor Vianu”, în Bucureşti. Aur la Amsterdam şi în Kazahstan. Adoră literatura, ştiinţele şi-a fost, deja, acceptat la Cambridge. Pentru cei care n-au timp să caute pe Google, băieţii de aici au pornit la drum Universitatea în 1209, cam pe vremea când noi ne apucam de cnezate şi voievodate.  

3. Ioana Tamaş. La 18 ani a primit premiu pentru întreaga activitate. Singura fată din lot, fără nici o legătură cu fotbalistul! De când era în şcoala generală, rupea matematica. În primăvară, a primit premiul „Laurenţiu Panaitopol” pentru întreaga activitate de olimpic pe parcursul şcolii! „Poftiiiim???!!! N-are nici douăj de ani şi primeşte diplome pentru «întreaga activitate»”?! A, şi ea are benoacle. Unii poartă ochelari din cauza jocurilor pe calculator sau Wii. Ei, pentru c-au citit prea multe cărţi.

4. Tavi Drăgoi. E pasionat de chitară, informatică şi electronică. A luat doar „argint”, dar a fost acceptat, deja, la Harvard! Completare: „Harvard” desemnează o Universitate din SUA, fondată la 1636, cu 140 înainte ca americanii să se pună pe făurit state. Pur statistic, pe aici au trecut 75 de omuleţi care au luat premiul Nobel la diferite discipline!

5. Alt benoclist, Fane (Ştefan) Spătaru, from Alexandria (de Teleorman, nu de Egipt!). S-a „încălzit” pe plan local, la Balcaniada din Turcia, de unde a venit cu aur. Acum a coborât o treaptă, a luat doar argint, dar e mezinul trupei, are şanse.

6. Fane (Ştefan) Ivanovici. Vine din Bacău. Cei mai buni prieteni ai lui? Newton, L'Hospital, Gauss...

7. Radu Gologan. El este coordonatorul. Prof în Poli, în Bucureşti. 10 ani ca preşedinte al Comisiei Naţionale a Olimpiadei de Matematică. 40 de articole de cercetare, peste 30 didactice, cărţi, bla-bla-bla. Le-a vorbit unor studenţi din Rusia, Franţa, SUA, Germania.

În concluzie, nişte tocilari! Iată delegaţia României participantă la Olimpiada Internaţională de Matematică. Locul 1 pe Europa şi locul 10 în lume (din 100 de ţări, într-un clasament neoficial). Două medalii de aur luate în Argentina, la Mar del Plata, la cea de-a 53-a ediţie.

Pe cine interesează, însă, o astfel de ştire? În ţară avem 120.000 de nebacalaureaţi. „Pacyno” se dă cu gel când merge să afle rezultatele la BAC. La Iaşi, de trei ani, la acelaşi liceu, NIMENI n-a luat examenul. Iar noi vorbim despre nişte puşti de 16-18 ani care uimesc lumea!

Gata, şi aşa povestea e cam lungă... Apropo, aţi aflat că nea Gigi s-a suit pe maşină şi-a dirijat circulaţia, la trei dimineaţa, în Mamaia? Wow!...

(Din partea unui cititor căruia îi mulţumim!)