Friday, June 06, 2025
   
Text Size

graţierea unui sunet

O poezie pe zi


descifrez iar şi iar
mesaje lăsate dincolo de şoapte dincolo de sunete
o ceaţă ţesută din umbra lucrurilor viitoare
mă ademeneşte şi alerg de dimineaţa
şi până noaptea târziu pe buza prăpastiei
îmi spun uneori auzindu-mi ecoul
sacadat în urma mea poate este ultima răsuflare
revine şoapta aceea prelungă ca un suspin

(o coadă de cometă în urma mea de la naştere)
întotdeauna are alt înţeles
străfulgeră durerea interiorul un abis
în care adorm o rană deschisă
prin care crivăţul mă strigă pe nume
mă biciuieşte în somn

în curând ultimul suspin se va îmbrăca într-un trup
mai alb decât visul crengilor însângerate de ger
semnul că îndurarea va contempla din cer prima zăpadă

liniştea se va înmuia ca o lacrimă
şi se va prelinge pe faţa arsă de febră a nopţii

Autor, Ioan Barb

Add comment


Security code
Refresh