Written by Iuliana Radu Monday, 12 November 2012 12:28
Melancolie
Ce melancolic este asfinţitul,
Pierdut, cu norii pe cap;
El ştie că-n blânda strălucire
A razei palide de lumină
Ascunde zbuciumul întunericului,
Fără aripi, fără vis,
Doar un lung şir de întrebări
Fără răspuns...
Deliruri
Sensul veţii
Infiltrat pe marginea cuvântului,
un delir concubin,
cuibărit în süßet şi gând,
tot mai aproape de delirul mistic,
se împiedică de neplăcerile
epistemologice,
golinduse de prejudecăţi
şi scotocind printre reziduri
de cuvinte, a găsit fericirea
unei raze matinale...
Amintiri
Covor de amintiri...
ce drag îmi e,
ce nostalgii,
doar eu
mă însoţesc prin ele;
împotmolit
e pasul
sau e greoi
de doruri,
numi vine
vreun descântec;
Şi firul de mătănii
sa rupt...
autor, Elisabeta Gîlcescu, “Necunoscuta chemare a iubirii”,
Editura Măiastra, 2012, Târgu Jiu)
< Prev | Next > |
---|
Comments
s-o savurezi domol,
din porția drămuită,
să-i simți răcoarea
și umbra dintre sâni,
iar cuvintele, pe coarde,
se pierd, acoperite
de verdeața căldurii
într-o cursă întârziată...
RSS feed for comments to this post