Rădăcini

În satul Poiana, în urma cercetărilor arheologice, a fost descoperită o cizmărie din Evul Mediu. Tot arheologii au găsit urme de opinci datând din anul 2500 î.e.n şi pe care le purtau geto-dacii, chiar şi cei configuraţi pe Columna lui Traian. Vestigiile arheologice denotă că populaţia locală vâna şi animale sălbatice: vulpi, cerbi, bursuci, ale căror piei erau prelucrate. Cei mai nobili purtau opinci din piei de vânat, cei mai sărmani purtau pe cele din piele de vită sau porc.

Răspândirea atât de largă printre români a opincii le-a atras acestora în trecut porecla de opincari (în maghiară bocskoros). Se pare că promotorii acestei denumiri sarcastice au fost maghiarii, naţiune nobiliară cu posibilităţi vestimentare ceva mai rafinate.
Românii n-au uitat acest fapt şi, atunci când, cu mandatul puterilor Antantei, au eliberat Budapesta de bolşevismul regimului lui Bela Kun, se spune că, în loc să arboreze drapelul tricolor, au preferat să lege pe vârful parlamentului maghiar o opincă. Şi nu-i o simplă scorneală! De reţinut aici e solidaritatea asumată a românilor cu opinca! Sub raport istoric e de remarcat ştirea că al treilea căpitan al răscoalei ţărăneşti din Transilvania de la 1784, Crişan, dându-şi seama că declarase autorităţilor imperiale care îl prinseseră şi îl anchetau mai mult decât s-ar fi cuvenit, şi-a pus singur capăt zilelor în celula de deasupra porţii de intrare în cetatea Bălgradului (Alba Iulia) cu ajutorul şireturilor de la opinci. Iată o mărturie despre utilizarea opincii împotriva scopului ei de a fi, pentru a sfârşi un drum, şi nu pentru a-l parcurge, relata Ovidiu Pecican, în revista Arca.

Meşterul

Alexandru Ilinca, un meşter din Vâlcea, cunoaşte de mic cum se fac opincile. Oricui l-a întrebat, el i-a răspuns la fel: „La mine e o poveste simplă. Am învăţat să fac opinci de la tatăl meu. Sunt născut la Orleşti şi la noi se purtau. Acum 50-60 de ani, lumea era săracă. Portul era de două feluri, cu opinci sau desculţ. Opincile reprezintă cultura, istoria şi economia noastră. Copil fiind, părinţii şi bunicii mei aveau opinci din piele de porc sau de vită, dar am citit că, în Moldova, se purtau şi opinci din scoarţă de copac. O să mă întrebaţi de ce am readus opincile pe piaţă să spun aşa. E tot simplu. Eu am plecat de la casa părintească şi am ajuns la Râmnic. Tocmai pentru a scăpa de opinci. Şi m-am apucat de croitorie, meserie pe care am practicat-o toată viaţa. Mai ales după ce am ieşit la pensie, am mers la multe târguri şi expoziţii cu produsele pe care le fac, produse de croitorie. Din greşeală am mai nimerit şi la evenimente culturale, cu meşteri populari. Am observat că au cam dispărut opincile. În Vâlcea nu cred că mai face nimeni, în România sunt puţini. Era veriga care lipsea din cultura tradiţională a românilor. O verigă aproape să se rupă. Am zis că ajut să nu se piardă meşteşugul. Tata trăieşte, m-am dus la el şi l-am rugat să-mi mai arate cum se fac şi cu ce îmi mai aminteam, m-am apucat. Am deschis opincăria acum şase luni şi deja am avut destui vizitatori. Am şi un caiet şi îi rog pe oaspeţi să îmi scrie impresiile în el. Mă bucură foarte tare este că sunt zone în ţară unde opincile se poartă şi acum. La Mehedinţi, am întâlnit un om care le fabrica din cauciuc şi se vindeau ca pâinea caldă. Nu mai erau ele tradiţionale, dar le luau oamenii", relatează Mesagerul de Vâlcea.

Opincile ţărăneşti erau făcute dintr-o bucată dreptunghiulară de piele sau de cauciuc, strânsă pe laba piciorului cu ajutorul nojiţelor. Vechimea lor este indicată şi de numărul mare de expresii care au intrat în vorbirea autohtonă. A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (în obraz) înseamnă a păcăli pe cineva sau a-l trage pe sfoară, dar şi a face pe cineva de ruşine. Expresia „c-un pantof şi c-o opincă" înseamnă a fi luat prin surprindere. „A umbla cu opinci de fier" înseamnă a umbla mult. „Pe unde şi-a spart dracul opincile" este echivalent cu departe. A călca (pe cineva) pe opinci înseamnă a jigni pe cineva. Opincă în sensul colectiv înseamnă ţărănime. „De la vlădică până la opincă" este expresia care denotă un colectiv din toate clasele sociale.