Rădăcini

Reprezentanţii Primăriei Ploieşti, în parteneriat cu membri ai instituţiilor de cultură de rang judeţean, au marcat, astăzi, împlinirea a 129 de ani de la naşterea renumitului arhitect Toma Socolescu, a cărui amprentă o poartă clădirile emblematice ale Ploieştiului. Evenimentul a avut loc astăzi, la bustul arhitectului aflat în parcul „Toma Socolescu”, din apropierea Halelor Centrale.

Toma T. Socolescu (n. 20 iulie 1883, Ploieşti - d. 16 octombrie 1960, Bucureşti) şi-a consacrat întreaga viaţă dezvoltării judeţului Prahova şi, în special, a oraşului Ploieşti, contribuind, totodată, la viaţa culturală a României. Printre cele mai importante construcţii proiectate se numără Catedrala „Sfântul Ioan Botezătorul” din municipiu, Halele Centrale, Palatul de Justiţie, Palatul Şcoalelor Comerciale, Banca Creditul Prahovei şi Cinematograful Scala.

Povenit dintr-o familie de arhitecţi care au influenţat stilul arhitecturii româneşti, Toma T. Socolescu s-a remarcat prin realizarea unor clădiri remarcabile, crearea unor fundaţii culturale, precum şi redactarea unor studii de specialitate dedicate arhitecturii româneşti şi evoluţiei ei. Numele său este un punct de referinţă în domeniul artei şi al arhitecturii, multe din construcţiile realizate după planurile sale fiind clasate drept monumente istorice. Toma T. Socolescu a fost unul din reprezentanţii stilului arhitectural naţional românesc şi un entuziast promotor al acestuia, fiind în mod special inspirat de către stilul brâncovenesc, denumit şi „stilul neo-brâncovenesc” sau „stilul neo-românesc”.

Pasionat de arheologie, Toma T. Socolescu a studiat şi s-a implicat în conservarea clădirilor vechi şi a bisericilor, publicând, de asemenea, studii şi cercetări în domeniu. A jucat un rol important în conducerea Societăţii Arhitecţilor Români şi a participat constant la viaţa culturală şi socială a oraşului său natal. A deţinut funcţia de primar al Ploieştiului în perioada decembrie 1919-martie 1920. Susţinut de personalităţi marcante din Ploieşti, dar şi de Nicolae Iorga, a pus bazele primului muzeu de istorie, primei biblioteci publice precum şi primului muzeu de arte frumoase.

Folosind parţial reuşita unei subscripţii publice, în 1921, a pus bazele instituţiei numite Biblioteca Populară „Nicolae Iorga”, instalată iniţial în aripa dreaptă a Palatului Băilor Municipale (o lucrare realizată de către tatăl său, Toma N. Socolescu). Arhitectul a donat bibliotecii 250 de volume din colecţia sa.

În paralel cu dezvoltarea Bibliotecii Populare Nicolae Iorga, la parterul aceleiaşi clădiri, a înfiinţat o pinacotecă prin colecţionarea unor reproduceri de picturi din vestul Europei, precum şi a unor acuarele sau picturi în ulei originale ale artiştilor români. În acest scop, el a fost ajutat de un grup de intelectuali din Ploieşti printre care era şi avocatul, colecţionarul de artă, scriitorul şi omul politic Ion Ionescu-Quintus şi istoricul Dumitru Munteanu-Râmnic. În cadrul Fundaţiei Culturale Nicolae Iorga, creată în 1930 şi prezidată de către arhitect, pinacoteca avea să devină Muzeul de Artă. A fost inaugurată în noiembrie 1931.

Artistul a rămas foarte critic la adresa arhitecturii care nu avea legătură cu arta, în special cu cea tradiţională românească. Creşterea puternică a numărului studenţilor la arhitectură fără niciun talent artistic necesar pentru această carieră era, în opinia sa, o greşeală. În memoriile sale, el critica arhitecţii moderni din anii 1920-1940 care, conform conceţiilor sale, neglijau bazele artistice ale profesiei de arhitect. De asemenea, el denunţa proiectele în care numai factorul spaţial era luat în considerare. Tot el sublinia şi lipsa de igienă a caselor construite în perioada 1930-1950 în România, în timp ce în Franţa, Austria sau Germania se înregistrau progrese notabile în acest aspect. A fost împotriva căutării profitului rapid şi a speculaţiilor imobiliare care duceau la apariţia unor construcţii mediocre şi lipsite de identitate.

S-a implicat, de asemenea, în viaţa comunei Păuleşti, de când s-a stabilit în acea localitate, în 1927. A fost primar între februarie 1938 şi ianuarie 1945, mandat întrerupt de către regimul naţional-legionar între noiembrie 1940 şi februarie 1942. Al doilea mandat a fost încheiat de către comunişti, în ianuarie 1945. A construit, în cinci ani şi jumătate, aproape toate clădirile, podurile şi monumentele publice, printre care Primăria, şcoala primară şi băile publice, clădirile fiind realizate între 1937-1940.