Rădăcini

Martie poartă numele celei mai apropiate planete de Pământ, Marte, şi a fost dedicată lui Mars, zeul războiului. Este sinonimă cu Marta (numele feminin al lunii, precum şi al zeului Mars, frecvent invocat în vrăji şi descântece), Dochia (denumirea populară a lunii Martie, luna echinocţiului de primăvară şi a Anului Nou Agrar, dedicată unei zeiţe autohtone care a fost uzurpată de mucenica creştină Evdochia), dar şi cu Mărţişor şi Germinar.

În luna Martie se începea aratul şi semănatul, se curăţau livezile şi grădinile, se scoteau stupii de la iernat, se retezau fagurii, se primeneau casele.

La sărbătorile cu dată fixă (Zilele Babei, Mărţişorul, Dochia, Măcinicii, Alexii, Ziua Cucului, Blagoveştenie) şi cu dată mobilă se efectuau numeroase obiceiuri şi practici magice, specifice ritualului de înnoire a timpului, la început de An Agrar.

Zilele Babei reprezintă ciclul de nouă zile, corespunzător cu zilele de urcuş ale Babei Dochia cu oile la munte, dedicat morţii şi renaşterii sezoniere a zeiţei agrare şi a timpului calendaristic ce preced echinocţiul de primăvară.
Obiceiurile şi practicile magice de înnoire a timpului se concentrează în prima zi a ciclului – 1 martie, numită zonal Dochia, Marta, Mărţişor şi în ultima zi, la moartea şi renaşterea simbolică a Dochiei – 9 martie, numită, Măcănici, Moşi, 40 de Sfinţi Mucenici.

De 9 martie, ziua de Mucenici (Moşi, 40 de Sfinţi Mucenici) s-au suprapus două sărbători de înnoire sezonieră a timpului: ultima zi a Babei Dochia când, conform tradiţiei, moare şi se preface în stană de piatră şi prima zi a Moşilor, jertfiţi şi transformaţi în cenuşă pe rugul funerar pentru dreapta lor credinţă.
Obiceiurile din ziua de Mucenici formează un ritual specific Anului Nou:

- prepararea alimentelor rituale (Sfinţi, Mucenici - din aluat de cozonac de post, asortaţi cu miere, nuci şi scorţişoară - a cărei aromă se spune că e mirosul îngerilor);
- beţia rituală atestată de tradiţia populară care susţine că ce bine să bei în această zi 40 sau 44 de pahare de vin (în special capul familiei sau fratele cel mare trebuie să ţină acest obicei);
- deschiderea mormintelor şi porţilor Raiului;
- aprinderea focurilor prin curţi şi grădini, în faţa caselor şi anexelor gospodăreşti prin înconjurarea lor cu cenuşa provenită de la focurile de Mucenici;
- bătutul pământului cu maiurile pentru alungarea frigului şi scoaterea căldurii;
- aşteptarea spiritelor morţilor cu scaune şi mese întinse la focurile de Mucenici;
- previziuni meteorologice;
- credinţa că este un timp favorabil pentru prinderea vrăjilor şi farmecelor; încheierea Sâmbrei Plugului;
- tăierea primelor corzi de viţă de vie;
- stropirea cu apa din zăpadă a casei şi plugului pentru belşug;
- retezarea stupilor şi stropirea cu rachiu de drojdii, ca să fie feriţi de boli şi dăunători.

Această zi este serbată toţi cei cu nume de sfânt. Omul trebuie să fie senin şi vesel, să nu se certe „că altfel îl pedepsesc moşii".

După zilele capricioase ale Babei Dochia ar urma alte nouă zile, mai blânde, numite Zilele Moşilor, cuprinse între Mucenici şi Alexii.
Dacă este lună nouă, se scutură ce s-a semănat; dacă plouă va fi an bogat.

Urmează Sântoaderul cel Mare (Sâmbăta Cailor, Sâmbăta Sfântului Teodor, Pomenirea Morţilor), celebrat în prima zi de sâmbătă după Lăsatul Secului de Paşti, se ţine de teama pedepsei „cailor lui Sântoader". Se fac pomeni pentru morţi, se posteşte, nu se mănâncă peşte, doar icre, undelemn, măsline. Se face colivă care, sfinţită, este bună de leac la oameni şi animale, cum spun bătrânii.
Se prind verii şi văruţele, legământ juvenil încheiat de tineri (şapte – paisprezece-ani)până la moarte pe criterii de prietenie, sex şi afinitate sufletească.

Alexie (Ziua Şarpelui) este sfântul făcător de minuni pe ape, celebrat de pescari în ziua de 17 martie, începutul Anului Piscicol, sinonim cu Ziua Peştelui.
Este o reprezentare mitică sezonieră, patron al vieţuitoarelor care iernează sub pământ, în scorburi şi sub scoarţa copacilor , sub pietre sau în ape, care a preluat numele şi data de celebrare a Cuviosului Alexie sau omul lui Dumnezeu, din calendarul ortodox.
Alexie încălzeşte şi descuie pământul pentru a ieşi vietăţile care au iernat în tuneluri. Acum încolţesc buruienele, ies şerpii şi insectele. Acestora nu li se pronunţă numele ca să nu facă pagubă. Se mătură ogrăzile, se aprind focuri prin grădini şi livezi, se ocolesc casele şi acareturile cu tămâie şi cârpă arsă pentru alungarea şerpilor şi insectelor, se leagă tulpinile pomilor fructiferi cu paie să nu se caţere omizile pe crengi, se sună din clopoţei sau se fac zgomote bătând din fiare vechi pentru a speria şerpii, şopârlele, salamandrele, broaştele.

Blagoveştenia (Buna-Vestire, Ziua Cucului) este pe 25 martie, când Biserica creştină celebrează vestea adusă Feciorei Maria de Arhanghelul Gavril că va naşte Fiul fără înaintaşi, Iisus Hristos, zi numită Buna-Vestire.
Dacă în această zi este timp frumos, va fi an bun, dacă plouă până la amiază, va fi toamnă lungă. Cum este ziua aşa va fi de Paşti. Se mănâncă peşte şi colaci.
Acum se face foc în curte se pune pâine, apă, sare "pentru îngeri", care apoi se dau de pomană. oamenii se feresc de gâlceavă şi nu dorm căci altfel vor fi somnoroşi tot anul. Acum cântă pentru prima dată cucul, vestitorul unor lucruri importante în viaţa omului. Când o persoană îl auzea pentru prima oară cântând, trebuia să numere de câte ori cântă pentru a şti câţi ani mai are de trăit.
Tradiţia mai spune ca, în această zi aducătoare de veste minunată, oamenii nu au voie să se certe, fiind mare păcat: cine se ceartă în ziua de Buna Vestire are necazuri tot anul. În Bucovina nu se pun ouă la cloşcă de Buna Vestire, pentru că se consideră că ar putea ieşi pui cu două capete şi patru picioare.
În unele zone, pentru a avea roade bogate şi mustoase în livezi, pomii se ameninţau cu toporul şi se stropeau cu ţuică.