Friday, May 24, 2024
   
Text Size

Remember: Petre Ţuţea

Oameni printre noi

petre-tuteaPetre Ţuţea a fost un eseist, filosof, om politic român, unul dintre cei mai apreciaţi economişti ai perioadei interbelice.
„Eu n-am fost legionar, nici comunist, am fost antihitlerist pentru că ­ne-au luat Ardealul; nu antigerman, ci antihitlerist, pentru porcăria pe care ne-a făcut-o Hitler la Viena. Nu antigerman, pentru că sunt alături de germani care au aceleaşi interese vitale ca şi noi, românii: oprirea expansiunii slave" (interviu cu Petre Ţuţea, autor: Vartan Arachelian, www.historia.ro).

Petre Ţuţea a văzut lumina zilei la 6 Octombrie 1902, în satul Boteni, Muscel, în familia unui preot. Urmează liceul „Neagoe Basarab" din Câmpulung şi „Gh. Bariţiu" din Cluj, apoi Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj şi Universitatea „Humboldt" din Berlin, unde studiază formele de guvernământ. Termină ca doctor în Drept administrativ, Magna cum laude (1929), în economie politică, şi devine discipol al lui Nae Ionescu.
În anul 1932, fondează revista „Stânga": linia generală a vremii, unde semnează cu pseudonimul Petre Boteanu. La ziar, colaborează Sorin Pavel şi Petre Pandrea, autorii Manifestului Crinului Alb („Gândirea", 1928), precum şi Traian Herseni, Petru Comarnescu, Mihai D. Ralea.
În 1933, devine referent în Ministerul Comerţului şi Industriei.
Între anii 1933-1934 a fost ataşat la Legaţia Economică Română din Berlin, unde se întâlneşte cu Nae Ionescu.
Un an mai târziu, publică „Manifestul revoluţiei naţionale", împreună cu Sorin Pavel, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu şi Petre Ercuţă.
Între anii 1936-1939, a fost şef de secţie în Ministerul Economiei Naţionale, Biroul de publicaţii economice şi propagandă.
Colaborează la diverse publicaţii naţionaliste, în special la ziarul „Cuvântul", condus de Nae Ionescu, unde publică articole de economie şi politică. Printre ceilalţi colaboratori ai ziarului se aflau Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcănescu şi mulţi alţi intelectuali ce făceau parte din generaţia anilor 1930.
În cadrul Guvernului Naţional-Legionar, instaurat după 6 septembrie 1940, Petre Ţuţea a îndeplinit funcţia de Şef de Serviciu şi apoi cea de Director în Ministerul Economiei Naţionale.
După venirea comuniştilor la putere, Petre Ţuţea este arestat de către autorităţile comuniste impuse de sovietici şi anchetat fără condamnare timp de cinci ani (1948-1953). Apoi este arestat din nou, pe 22 decembrie 1956, sub acuzaţia de uneltire contra ordinii sociale, urmând o condamnare la zece ani închisoare, în 1957. În 1959 i se intentează un nou proces, după care este condamnat la 18 ani muncă silnică, din care a executat opt ani (1956-1964), în diverse penitenciare (Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari), dar mai ales la Aiud unde era concentrat grosul vârfurilor legionare, fiind eliberat în anul 1964. „Tot ce-am suferit, declara Petre Tutea, aş fi neconsolat şi aş fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniţă... dacă n-aş fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinţei unui mare popor... greu de istorie şi de viitorul lui strălucit" (lucrarea Petre Tuţea - Între Dumnezeu şi Neamul meu, Fundaţia Anastasia, Bucuresti, 1992).
După ce a fost eliberat, în timpul amnistiei din 1964, cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor din închisoare, Ţuţea s-a aflat sub observaţia permanentă a securităţii. Numeroasele descinderi la locuinţa sa modestă de lângă Cişmigiu, au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii şi materiale la care acesta lucra. Către sfârşitul vieţii, a început lucrul la o Antropologie Creştină concepută în şase capitole.
Marele român Petre Ţuţea s-a stins din viaţă lucid, în ziua de 3 Decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului „Cristiana" din Bucureşti, pe când era intervievat de un grup de reporteri. Întrebat: „Ce înseamnă un om de dreapta?", câteva clipe înainte de trecerea sa dincolo, Petre Tutea a răspuns simplu: „Român absolut, asta înseamnă!"

Din cugetările sale:

„Limba românească? Prin ea poţi deveni vultur, dar e foarte greu de mânuit. Sau prin ea devii un cântăreţ de strană. Limba română are virtuţi complete, adică poate fi vehicul a tot ce se întîmplă spiritual în specia om. Au lucrat strămoşii noştri la un instrument minunat! Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu ştiu dacă e posibil acest marş istoric".

„Nu ştiu de ce gluma asta de-a face istorie se practică atât de mult. Dacă ai cultul istoriei, ai cultul apariţiei şi dispariţiei; e consolator acest joc? Istorismul, adică perspectiva istorică asupra vieţii şi lumii, a dus în cimitir. Ne înecăm în istorie. Pentru că istoria nu te învaţă numai să faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul unui popor devine discutabil prin faptul că nu poţi, la infinit, să lucrezi la facerea ta, ci dispari şi apare altcineva care, chiar dacă nu te înlocuieşte, te prelucrează. Şi dacă nu poţi ieşi din devenire, nu poţi scăpa de tristeţe; tristeţea metafizică e fructul devenirii. Sunt proşti istoricizanţi care se consolează prin devenire. Devenim mai civilizaţi, nu? Sau mai culţi... Adică murim ca şi caprele, numai că e mare lucru că există Kant, Descartes, există Newton, mă rog, atâţia mari creatori de cultură, şi există şi făuritorul de religie, Hristos - dar nu ne interesează".

„Istoria e întemeiată pe istoria dintre Eva şi dracul. Aşa începe istoria, aceasta rătăcire a omului, ca o damnaţie, iar la apariţia lui Hristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat şi divinitatea om şi istoria a fost anulată. Cioran are o afirmaţie extraordinară: Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Creştinismul a punctat supraistoric, deşi a apărut în istorie".

„Nu e om, Kant. N-a reuşit să fie om cu toată stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizează cu clopotele de la biserică, e laureat al premiului Nobel pe lângă Kant".

Opera:
- „Antropologie economică - Perspectivele economice ale României moderne" (17 medalioane conclusive) în „Cuvântul";
- „Mircea Eliade". Apare în fascicole în revista „Familia" din Oradea, între 2 februarie 1990 - 9 septembrie 1990.
- „Aristotel şi arta" (reflecţii estetice). În revista „Familia" (Oradea), nr. 1-2-3 din 1991;
- „Între Dumnezeu şi Neamul meu", 1992.
- „Bătrâneţea şi alte texte filosofice", 1992;
- „Reflecţii religioase asupra cunoaşterii", 1992;
- „Omul" (tratat de Antropologie creştină), 1992;
- „Philosophia perennis", 1992;
- „Proiectul de tratat – Eros", 1992;
- „321 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea", 1993.
(Sursa: www.tutea.ro)

Add comment


Security code
Refresh