O poezie pe zi

   Se dedică lui Nichita, azi, 31 Martie

Între asfalt şi frunzele copacilor era o fereastră, 
puteai să o intitulezi „Peisaj cu bărbat blond fumând” 
daca te uitai de departe
ţi se părea că în miezul de zgură al Bucureştiului 
se făcuse o gaură,

exact pe acolo trecea o cometă 
de aprope, 

totul se schimba,  te scufundai într-o sugestie 

şi parcă,

între ramuri şi privirea lui 
un pod verde cernea umbre peste trotuare. 

Uneori păşeam cu atenţie prin necunoscut,
apoi dădeam pagina. 
Bărbatului îi cădea o şuviţă peste pleoape, 
fumul era tot mai gros,

nu mai ştiam dacă râdea sau plângea,

ne imaginam 
tot mai des cum ar putea să arate 
chipul său

l-am găsit într-o expoziţie 
erau sute de tablouri - Bărbat 1, 2, 3... 
dacă te roteai în mijlocul sălii,

se derula o întâmplare
de a fi printre rămăşiţele unei petreceri

zgomoase.

Am adunat pagina,

am înghesuit imaginile  într-un caleidoscop, 
de cate ori plonjez înăuntru şi oricum s-ar aşeza imaginile
nu reuşesc să văd un om sau cuvinte,
mereu se formează o lacrimă care îmi cade în ochi,
mă face să închid pleopele

şi să privesc.

autor, Camelia Iuliana Radu

din vol. Tangerine Tango