Literatură

"Am stat cu spatele spre Domniile-Voastre, ca să-mi puteţi vedea aripile de înger"

 „Destinul unei prietenii 1956-1983”, Premier, 2013, Ploieşti, carte editată sub egida Casei de Cultură „I.L. Caragiale"a Municipiului Ploieşti, reprezintă o mărturie a doamnei Stela COVACI, “un omagiu adus personalităţilor celor doi mari prieteni- Nichita Stănescu şi Aurel Covaci, pe care i-am văzul împreună de-a lungul a trei decenii, deşi fiecare cu alte firi şi haruri, însă cu trăiri convergente.”.

            Redăm un fragment revelator al prieteniei dintre Aurel Covaci și Nichita Stănescu, o imagine de început a legăturii sufletești dintre cei doi prieteni: „Îl ştiam din studenţie. El era un om frumos şi subţire, foarte palid. Prietenii lui nu-i spuneau pe atunci Nichita, ci Nini, iar între ci, seraficul Nini, atât părea de candid şi aerian! Nu ştiu dacă pe atunci îşi simţea aripile de înger, dar după ce a luat Cununa de aur de la Struga, în momentul decernării oficiale, a stat preţ de un minut cu spatele spre public, spre stupoarea multora, pentru ca apoi, întorcându-se, să rostească: „Am stat cu spatele spre Domniile-Voastre, ca să-mi puteţi vedea aripile de înger". Declar că le avea.” Volumul prezintă mitul poetului și influenţa farmecului său, devenit un simbol ce ține de memoriei culturală românească. 

Marian Dragomir