Cu traista-n băţ

Pe-un deal, deasupra Văii Teleajenului, case apar presărate printre pomi fructiferi, ca-ntr-o livadă ce îşi pierde hotarul. În lung şi-n lat, satul molcom este plin de troiţe.

La fiecare răspântie, troiţele, sculptate în lemn sau piatră, purtând cu mândrie migala meşterilor de altădată, pictate şi împodobite cu ştergare tradiţionale şi buchete de flori, susţin credinţa localnicilor din Gornet Cuib.
„Păi, să vedeţi, la noi, aici, cred că avem pe puţin vreo 15 troiţe. E o frumuseţe să le priveşti! Vezi cum sunt de buni credincioşi gospodarii de prin părţile noastre. Ştiţi, aşa a fost şi aşa a rămas obiceiul acesta", ne împărtăşesc cei mai în vârstă.
„Se unesc 2-3 familii şi pun umărul de răsare câte-o mândreţe de troiţă. E închinarea lor către Dumnezeu. Aşa se simt binecuvântaţi şi apăraţi", ne încredinţează oamenii, bucuroşi că troiţele lor atrag nu doar curiozitatea oaspeţilor, ci chiar şi rugăciunile celor tineri.