Bagă-ţi minţile în cap!

S-a dat „bacul” la română! Pe-o căldură de le-a fiert minţile candidaţilor... Ale celor din generaţia mess-ului şi a schimbărilor de legi şi iniţiative asemeni perechilor de ciorapi murdari. Ale celor pe care, prin clasa a V-a, profesoara de Limba şi Literatura Română îi apostrofa că au citit „Cireşarii” şi romanele lui Jules Verne - chestii „demodate” – şi le arăta nemulţumirea că n-au citit „Harry Potter”!

Ei bine, azi, mulţi dintre ei... cei ce s-au conformat, la vremea respectivă, cerinţelor unor asemenea profesori, au avut ghinion. Cu carul. Luceafărul mă-sii de bacalaureat, că le-a picat fix... „Luceafărul”. Cerinţă clară, vorba aceea: mură-n gură (sinonim cu para mălăiaţă)! Tema şi viziunea despre lume într-un text de Eminescu: „Luceafărul”. Adică, aş îndăzni, a mai faină şi mai cunoscută şi vibrantă poezie românească, a mai luminată... simbolul nemuritor al versului autohton.

Şi iată că mi-a fost dat să aud cu urechile mele o tânără - absolventă a unui ditamai liceul din buricul Ploieştiului (profil bilingv!) - cum mărturisea cu zâmbetul pe buze: „Ei, n-am făcut subiectul trei şi pace. N-am scris nimic la «Luceafărul». Nu l-am citit niciodată, că nu m-a interesat. N-am ştiut. Eu n-am citit niciodată Eminescu”. Ca şi cum ar fi spus, senin, că n-a fost niciodată la Polul Nord.

Dacă aş fi auzit asta din povestite, n-aş fi crezut. Dar aşa... cum să nu citeşti Eminescu?! Eminescu este Eminescu. Şi mi-am dat seama că am permis şi am ajuns să avem, lângă noi, generaţia fără Eminescu. Fără valoare şi fără repere. Să spui cu nonşalanţă, prosteşte, că nu ai citit niciodată Eminescu, tu, absolvent de clasă cu profil filologic? Un alt elev a recunoscut că, la acelaşi subiect nu a prea avut ce scrie... doar o jumătate de pagină, aşa... de prăsilă! Şi atunci cei de la colegiile tehnologice, cei de la clase cu profil sportiv ce să zică? Ştiu care e diferenţa dintre subiect şi predicat?! După 12 ani de şcoală...

Uite generaţia fără Eminescu. Uite unde am ajuns... Inodori, incolori, insensibili, incapabili. În cercul nostru strâmt. Departe. Dureros de departe de Eminescu.

„Trăind în cercul vostru strâmt/Norocul vă petrece/Ci eu în lumea mea mă simt/ Nemuritor şi rece...”.