Teatru Film

„Sunt cel mai frumos din oraşul acesta/ Pe străzile pline când ies n–am pereche,/ Atât de graţios port inelu–n ureche/ Şi–atât de–nflorite cravata şi vesta". Puţini ştiu că aceste versuri îi aparţin poetului, dramaturgului şi regizorului Radu Stanca.

Radu Stanca s-a născut acum 93 de ani şi a dat numele uneia dintre cele mai importante instituţii culturale din lume, Teatrul Naţional din Sibiu, organizator, de ani buni, al Festivalului Internaţional de Teatru. Cu ocazia acestei aniversări, actorii unităţii teatrale au pregătit recitaluri de poezie ce vor fi susţinute pe 4 şi 5 martie.

Radu Stanca (n. 5 martie 1920, Sebeş - d. 26 decembrie 1962, Cluj) a fost dramaturg, poet, eseist şi regizor de teatru român.

Câte ceva interesant despre Radu Stanca:

1932 - În revista „Universul Copiilor", nr. 15, apare „Legenda peştilor"- culeasă de Radu Stanca.

1935, 15 ianuarie - apare revista şcolară „Mâine" (artă-literatură). Directorii publicaţiei sunt Vladimir Zlătaru şi tânărul Radu Stanca; acesta semnează aici prima sa poezie, „Mi-e dor"; după acest debut precoce şi până în 1945, Radu Stanca va publica versuri, articole, eseuri etc. în: „Naţiunea Română", „Pagini literare" (Turda), „Lanuri" (Mediaş), „Afirmarea" (Satu-Mare), „Familia" (Oradea - seria III), „Gând românesc", „Symposion", „Luceafărul", „Universul literar", „Vremea", „Curţile dorului", „Claviaturi", „Kalende", „Revista cercului literar" etc.

1938 - Radu Stanca îşi ia bacalaureatul cu media 8,50 fiind clasificat al doilea din 57 de candidaţi; se înscrie la Facultatea de litere şi filosofie din Cluj.

1940, 3 aprilie - premiera cu „O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, jucată de „studenţii în litere", în regia prof. univ. Liviu Rusu îl aduce pe Radu Stanca în prima sa apariţie pe scenă, în rolul lui Farfuridi.

1942 - Radu Stanca îşi ia licenţa în litere şi filosofie, calificată „magna cum laude", cu o dizertaţie despre „Problema cititului".

1943 - este numit suplinitor în postul de asistent de la catedra de folosofie a culturii, condusă de Lucian Blaga.

1945, oct. - Radu Stanca rămâne la Sibiu, ca profesor de „Introducere în estetica teatrului" la Conservatorul popular (până în 1949).
1947 - I se decernează Premiul „Sburătorul" pentru piesa de teatru în manuscris „Dona Juana".

1949, 13 febr. - premiera piesei „Căsuţa din câmpie"de S. Marşak, primul spectacol semnat de Radu Stanca, încadrat pe atunci numai asistent de regie; 17 aug. - primeşte numirea de regizor - printr-o activitate stăruitoare, de excepţională vocaţie şi concepţie artistică, Radu Stanca a jucat un rol de primă însemnătate în dezvoltarea şi afirmarea colectivului sibian, până în 1961
Printre cele mai importante spectacole puse în scenă în această perioadă amintim „Gaiţele" de Al. Kiriţescu - în patru montări diferite, „O scrisoare pierdută" de I. L. Caragiale - în trei montări diferite, „Hagi Tudose" de B. Delavrancea, „Mirandolina" (Hangiţa) de C. Goldoni etc.
1956, 1 octombrie - Se înfiinţează, la insistenţele lui Radu Stanca, secţia germană a teatrului de Stat din Sibiu.
Exact cinci ani mai târziu, Radu Stanca este numit prim-regizor la Teatrul Naţional din Cluj.

1962 - Montează, în această calitate, ultimele sale spectacole: „D-ale carnavalului" de I. L. Caragiale (februarie) şi „Unchiul Vania" se A. P. Cehov (noiembrie); agravarea bolii îl obligă să se interneze de trei ori, pe perioade mai lungi, în Clinica de boli pulmonare din Cluj; 26 decembrie, Radu Stanca se stinge din viaţă, la clinica de boli pulmonare din Cluj, în vârstă de 42 de ani.

A fost, pe rând, asistent al lui Lucian Blaga la catedra de filosofie a culturii, profesor de estetică a teatrului, la Sibiu, redactor, actor, regizor. A făcut parte din Cercul literar de la Sibiu, alături de Ştefan Augustin Doinaş, Dan Constantinescu, Deliu Petroiu, Alexandru Cucu, Viorica Guy Marica, Eugen Todoran, Ion Negoiţescu, Ion Desideriu Sârbu, Ioanichie Olteanu, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Victor Iancu, Henri Jacquier, Wolf von Aichelburg, ş.a..

În poezie, a teoretizat baladescul, fiind adeptul poeziei pure, rupte de contextul social.
Criticul Nicolae Balotă sublinia faptul că „balada nu este pentru Radu Stanca un pretext istoric sau nu devine – pe plan tematic – o naraţiune, ci un lied scenic; poetul se închipuie «Un cneaz valah la porţile Sibiului», atât de vrăjit de coralul fecioarelor cetăţii, încât nu simte cum un duşman îl înjunghie; în alt poem ascultă un cântec misterios de orgă, transpus la 1707; într-o baladă studenţească îşi bănuieşte sfârşitul cântând moartea unui student inventator de visuri şi practicant de alchimii erotice".

Opere:

Dona Juana (1947),
Ştefan Braborescu (1965),
Versuri (1966),
Teatru (1968),
Acvariu (1971),
Poezii (1973),
Roman epistolar (1978),
Versuri (1980),
Doti (versuri, Editura Paralela 45, 2001),
Turnul Babel (teatru, Editura Paralela 45, 2002),
Volumul „Versuri" apărut în anul 1980 la editura Dacia, este un volum cuprinzător, punând la dispoziţie 280 de poezii ale scriitorului. Este cea mai amplă selecţie de poezii ale sale, apărută până acum.