Rădăcini

A doua din ciclul celor trei zile de mare sårbåtoare ale noului an, Boboteaza este în primul rând o sårbåtoare creștinå, dar care iese în evidențå numai prin referirea constantå la pågânismul perioadei din care face parte. Reprezintå și ea momentul încheierii sårbåtorilor de iarnå (aici poate fi încadratå și petrecerea ritualå a Iordanului), mai bine zis, lustrația prin apå, purificarea generalå ce urmeazå în urma alungårii tuturor forțelor ostile, malefice, care și-au fåcut de cap în perioada sårbåtorilor de iarnå. De aceea, se spune, acesta este momentul când dispar de pe fața påmântului (temporar, evident), diavolii, strigoii, asociați uneori cu dezlånțuirile furtunoase ale viscolelor iernii, marcând o trecere timidå cåtre celålalt anotimp. Își fac simțitå prezența binefåcåtoare lupii (care numai pânå la Boboteazå pot så facå råu oamenilor), apårând de astå datå ca instrumente punitive divine, îndreptate împotriva demonilor sau a oamenilor. Într-un fel, putem spune cå intråm neoficial în noul sezon al Lupului, a cårui prezențå se va face în curând simțitå din ce în ce mai pregnant, în timpul Filipilor de iarnå. Valențele purificatoare ale apei sfințite în aceastå zi se extind și asupra gospodåriei: apa de râu, agheasma etc. poate alunga moroii, puricii, șerpii, lupii, bolile, dar poate stimula recoltele. În aceastå zi, ca și în celelalte sårbåtori mari ale calendarului popular, sunt concentrate la scarå micå toate aspectele semnificative ale vieții țåranului, în care cuvintele-cheie erau a stimula și a proteja. Iordånitul reprezintå varianta instituționalizatå a acestor practici de propițiere, care nu se limiteazå doar la un simplu colind adresat celor ce poartå numele sfântului, ci tututor membrilor

comunitåții, care primesc astfel partea cuvenitå de protecție sau de binecuvântare.

Un alt aspect important al acestei sårbåtori, bazat pe aceeași imagine, de hotar, granițå temporalå între douå anotimpuri (a se vedea, din nou, momentul intitulat „deschiderea cerurilor“), este susținut de numeroase credințe populare din domeniul meteorologiei: previziunile se bazeazå tocmai pe existența acestui moment de cotiturå, pe întoarcerea cåtre anotimpul cålduros. În acest sens trebuie interpretat și obiceiul Ardeasca - parte componentå a unor ritualuri magice de „susținere“ a soarelui pe drumul spre varå (așa cum se regåsesc, în numår mult mai mare, în ceremonialul Låsatului de Sec).

Tradiții:

Se trag focuri de pușcå și de pistoale, la bisericå, când ies preoții cu crucea spre a face agheasmå, zicând cå picioarele Mântuitorului au fost pe acea lespede ce se aflå în apa Iordanului, pe care era fåcut zapisul de greșeala lui Adam. Și când a cålcat Mântuitorul pe ea, a pocnit și a huit, cum huiesc puștile acum la noi (Mușlea-Bârlea, p. 343).

Diavolii, când s-a botezat Domnul Christos, au venit câtå frunzå și iarbå, tråsnind și pocnind pe apa Iordanului, cå se auzea cine știe de unde huitul, så nu lese så se boteze Dumnezeu. Dar Dumnezeu a poruncit la preoți så citeascå și så sfințeascå apa, și când au început oamenii a împușca și-a striga Chiraleisa, gheața s-a rupt sub diavoli și cu toții au cåzut în apå și s-au înecat; de aceea amu nu sunt așa de mulți, s-a curåțit lumea de dânșii. Pe cei cari au mai råmas îi omoarå Sf. Ilie cu tunul, dar ei la om n-au ce cåta (Niculițå-Voronca, II, p. 251).

Strigoii numai pânå la Boboteazå umblå. Atunci când preotul strigå chiraleisa!, toate råutåțile: lupi, strigoi, draci, toate pier și e anul curat iar pânå la Sfântul Andrei („Ion Creangå“, an VII, nr. 2, 1912, p. 54). Se crede cå lupii dau asupra oamenilor numai pânå la Boboteazå, de atunci înså încep så nu mai fie periculoși pentru oameni (Gorovei, 1995, p. 127).

Din momentul când au sfințit preoții apa, toate apele, atât cele curgåtoare, cât și cele ståtåtoare, atât izvoarele cât și fântânile råmân sfințite, dupå unii, în decurs de douå såptåmâni, dupå alții, chiar șase såptåmâni. Deci ori din ce apå curgåtoare vei lua apå în ziua de Boboteazå, o poți folosi peste tot anul ca agheasmå, cåci în aceastå zi toate apele sunt sfințite (Marian, 1994, I, p. 152).

Dupå Boboteazå nu se spalå cåmåșile douå såptåmâni, pentru cå apele-s sfințite (Niculițå-Voronca, II, p. 150).

Obiceiuri:

Iordånitul - colindul cu Iordanul.

Încå din seara de 6 spre 7 ianuarie se strâng mai mulți inși la o cârciumå și acolo månâncå și petrec seara. Unul din tineri, și anume capul, care pe alocuri poartå numele de popå, duce cåldårușa cu agheasmå, în care-și strâng banii, iar ajutoarele cåpeteniei poartå unul påmåtuful sau motocolul de busuioc cu care iordånesc pe oameni, și un altul - mai mulți chiar, dacå satul e mare - poartå o țepușå de lemn, pe care au a strânge carne. Astfel umblå ei apoi noaptea sau dimineața prin sate cântând Iordanul, adicå același cuvinte pe care le cântå și preotul în ajunul Bobotezei. Intrând în caså, iordånitorii iordånesc, adicå stropesc, mai întâi pe toți membrii familiei, cu apå sfințitå pe cap, iar dupå aceea, luându-i pe toți de-a rândul în brațe, îi ridicå în sus de trei ori. În unele locuri ståpânul casei, dacå se simte puternic, cere cåpeteniei så i se aducå un iordånitor a se lupta cu el. Luptându-te cu iordånitorii te întårești, dobândești putere, cåci luptåtorul iordånitor în timpul luptei este ajutat de Sf. Ioan și acesta då în urmå putere și celui care s-a luptat cu iordånitorii. Pe Ioni și Ioane, dacå-i prind iordånitorii, îi duc cu puterea la gârlå sau la fântânå ca så-I scalde, și nu-i iartå decât în cazul când le dåruiesc ceva. În alte pårți se adunå în aceastå zi båieții și fetele anume la fântâni, unde se udå apoi unii pe alții cu apå, zicând cå se iordånesc, sau toarnå cu ciutura apå în cap celor care vin la fântânå dupå apå (Marian,1994, I, pp. 166, 167).

Încurcarea cailor:

De la bisericå, alegându-se ce mai buni cai, ies la marginea satului și se iau la întrecere. În felul acesta își cunosc și caii de fugaci sau leneși (Mușlea-Bârlea, p. 344). În Mehedinți, de Boboteazå odinioarå se „încurau“ caii. Câțiva tineri cålare, având în mânå un steag, mergeau pe la casele oamenilor, botezând steagul cu apa din fântânå. Dupå ce stropesc casa cu apå și aruncå tåmâie pe acoperiș, rostesc o urare de belșug și prosperitate:

Cum aruncåm apa,

Așa så fie holda bogatå

(Chicet-1, p. 28).

Pentru bunul mers al vieții și al treburilor:

Pentru ca så nu te prindå frigurile, durerile de cap, de piept și de stomac, e bine ca la Boboteazå, când se afundå steagul în râu, så te speli în acel moment cu apå de râu, cåci tot anul ești sånåtos (Gorovei, 1995, p. 10).

Oamenii merg la fântânå și-și toarnå apå pe cap, ceea ce se numește iordånealå, ca så fie apårați de friguri și alte boale (Mușlea-Bârlea, p. 343).

Se scaldå femei și bårbați în burduf (copcå), crezând cå nu-i vor mai prinde frigurile peste an (Mușlea-Bârlea, p. 345).

În ziua de Boboteazå så botezi cu agheasmå såmânța ce trebuie så o semeni (Gorovei, 1995, p. 209).

Femeile fac o turtå de cenușå fråmântatå cu agheasmå și o påstreazå pentru tot anul, spre a sfinți cu ea vasele care s-ar întâmpla så se spurce în cursul anului (Mușlea-Bârlea, p. 344).

În ziua de Boboteazå, unii oameni iau grâu fiert și-l aruncå în pod, zicând: „Så dea Dumnezeu så creascå grâul așa de mare ca pânå în pod“ (Candrea, 1999, p. 301).

Când vine popa cu cåldårușa la Boboteazå, så faci douå pâini, una mai mare și alta mai micå, și så le bagi în țest. Dupå ce s-au copt, pe a mai micå o oprești, ca s-o dai la vite, s-o månânce, iar pe a mare s-o dai popii (Gorovei, 1995, p. 256).

În ziua de Boboteazå, la vale sau la râu, împråștie popa cu busuiocul pețitorii în toate pårțile. De aici înainte se încep apoi pețitele, adicå merg feciorii pe la fete så le vadå și så le cearå în cåsåtorie (Mușlea-Bârlea, p. 342).

Cine la Boboteazå își vârå pușca în apå, va trage mult vânat la ea (Gorovei, 1995, p. 203).

Oracular:

La Boboteazå se deschide cerul și îngerul påzitor îi spune celui de însurat sau celei de måritat încotro îi va fi norocul. Dacå în ziua de Boboteazå, dimineața, înainte de sfințirea apei, un flåcåu sau o fatå alunecå și cade, se crede cå respectivul sau respective se va însura sau mårita în acel an. Alții, din contra, cred cå cine cade în ziua de Boboteazå, pânå la anul moare. Dacå o fatå vede mai întâi și întâi, printre flåcåii ce se duc sau se întorc de la sfințirea apei, pe unul cålare pe un cal alb, e semn cå se va mårita în câșlegile acelea sau în anul acela (Marian, 1994, I, pp. 144, 152).

Despre vreme:

Dacå påmântul va fi îmbråcat în promoroacå, are så fie belșug și sånåtate (Mușlea-Bârlea, 344).

Din care parte aburå sau bate vântul în ziua de Boboteazå, în acea parte se culcå grâul în anul curent (Marian, 1994, I, p. 144).

Pânå la Boboteazå cåldura-i pe våi și frigul pe dealuri, iar de la Boboteazå frigul se scoboarå la våi și cåldura se urcå la dealuri (Marian, 1994, I, p. 145).

Dacå în ziua de Boboteazå va fi vreme frumoaså, va fi un an îmbelșugat (Gorovei, 1995, p. 19).

Dacå în ziua de Boboteazå va bate crivåțul, vor fi roade la bucate (Gorovei, 1995, p. 64).

Dacå vremea la Boboteazå este geroaså, dupå ieșirea cu Iordanul se va muia; dacå vremea a fost moloșagå, se va înåspri (Gorovei, 1995, p. 268).

Pân-la Boboteazå e dricul iernii, de la Boboteazå crapå gerul și iarna e pe ducå (Niculițå-Voronca, II, p. 252).

Ploaie ori moinå în ziua de Boboteazå, scumpete mare (CRP, 1944, p. 6).

Dacå plouå la Boboteazå - va fi iarnå lungå, iar dacå e vreme frumoaså - va fi o varå frumoaså; dacå înså va picura streașina, atunci så grijești ogrinjii, cå iarna va fi lungå încå și grea. Dacå e frig și cerul limpede, va fi primåvarå timpurie și frumoaså. Dacå va ploua, primavera va fi târzie și slabå. Dacå sunt sloi la streșini, primåvara va fi timpurie (Gherman-4, 1923, p. 119).

Dacå la Boboteazå curg streșinile, se face vin mult; dacå prunii îs încårcați cu zåpadå, se fac prune multe (Gherman-4, 1923, p. 119).

Bibliografie:

GHERMAN-1, Traian, Zilele Babelor, „Comoara satelor“, an IV, nr. 2, 1926

GHERMAN-2, Traian, Zilele Babelor, „Comoara satelor“, an IV, nr. 3, 1926

GHERMAN-3, Traian, Prognosticuri, „Comoara satelor“, an I, nr. 6, 1923

GHERMAN-4, Traian, Prognosticuri, „Comoara satelor“, an I, nr. 7-8, 1923

GHERMAN-5, Traian, Prognosticuri, „Comoara satelor“, an I, nr. 9, 1923

GHINOIU, Ion, Obiceiuri de peste an. Dicționar, Editura Fundației Culturale Române, București, 1997

GHINOIU, Ion, Vârstele timpului, Editura Meridiane, București, 1988

GHINOIU, Ion, Zile și mituri. Calendarul țåranului român 2000, Editura Fundației PRO, București, 1999

GOROVEI, Artur, Credinți și superstiții ale poporului român, Editura Grai și suflet - Cultura naționalå, București, 1995

GOROVEI, Artur, Ouåle de Paști. Studiu de folclor, Editura Paideia, București, 2001

HASDEU, B.P., Omul de flori. Basme și legende populare românești, Editurile

MARIAN, Simion Florea, Sårbåtorile la români, vol. I-II, Editura Fundației Culturale Române, București, 1994

MIRON, I., Datine și credințe, „Comoara satelor“, an III, nr. 2-3, 1925

MUȘLEA, Ion, BÂRLEA, Ov., Tipologia folclorului. Din råspunsurile la chestionarul lui B.P. Hasdeu, Editura Minerva, București, 1970

NICULIȚÅ-VORONCA, Elena, Datinele și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologicå, vol. I-II, Ed. Saeculum I.O., București, 1998

Marian Dragomir