Oameni printre noi

„Centrul de Tineret" reprezintă o campanie de strangere de fonduri a Asociaţiei Împreună Desenăm Viitorul, prin care organizaţia îşi propune să obţină un sediu pentru primul centru de tineret destinat tinerilor instituţionalizaţi din România.
„Centrul de Tineret" s-a născut din dorinţa de a-i ajuta pe tinerii din centrele de plasament (şi nu numai) să se dezvolte personal şi să îşi găsească drumul în viaţă.

Ideea centrului de tineret pentru tinerii institutionalizati a pornit de la Directorul Executiv al Asociaţiei Împreună Desenăm Viiorul, Vişinel Balan, care provine dintr-un centru de plasament şi a cărui viaţă s-a schimbat radical în momentul în care a început să se implice în activităţi de voluntariat.
Povestea de viaţă a lui Vişinel este un exemplu pozitiv care ne arată că, odată cu implicarea activă, tinerii instituţionalizaţi au o şansă la viaţă mai bună.
Noi credem cu tărie că putem schimba viaţa tinerilor instituţionalizaţi dacă reuşim să îi implicăm īn activităţi de dezvoltare personală, iar crearea unui Centru de Tineret reprezintă locul unde am putea desfăşura astfel de activităţi.
Pentru a ne face pe noi să înţelegem mai bine situaţia copiilor din centre de plasament, Vişinel ne-a împărtăşit povestea lui de viaţă.
O viaţă impresionantă!
Povestea lui Vişinel începe cu 25 de ani în urmă, când, după naştere, părinţii lui iau decizia de a-l abandona. Aşa a început Vişinel să se lupte cu viaţa încă de la naştere. Au urmat, apoi, mai multe centre de plasament unde a îndurat un tratament crunt care era aplicat tuturor copiilor. Pentru că trăim într-o societate în care bătaia este considerată ruptă din rai, copilul Vişinel, care nu avea mai mult de 4 anişori, era bătut la talpă dacă se întâmpla să facă în pat sau să se scape pe el. Nici la casa de copii şcolari, unde a fost mutat brusc, la vârsta de 8 ani, nu a scăpat de bătaie. Aici, dacă în 5 minute nu reuşeai să fii spălat şi echipat pentru şcoală, primeai lovituri la palmă pentru fiecare minut întârziat. Și când crezi că nu se poate mai rău de atât, atunci intervin tratamente dure care se transformă în cicatrici psihice ce te urmăresc, mai apoi, toată viaţa: „Se aplica un tratament foarte dur... Erai dezbrăcat în pielea goală şi plimbat prin toată curtea căminului, ba chiar prin curtea liceului. Erai în picioarele goale, legat de mâini şi, dacă simţeau ei, te legau şi de picioare".
Vişinel, la vârsta de 10 ani, a hotărât să înfrunte singur viaţa, după ce a primit o bătaie cruntă, cu coada de la mătură, pentru că scăpase un rulment pe scări. Aşa a ajuns să trăiască singur în gara de la Comăneşti şi Salina. Nici aici nu a fost uşor să înfrunte pericolele stăzii şi a reuşit să se refugieze în mânăstirea Măgura, din Târgu Ocna. O lună mai târziu, părintele află că Vişinel fugise din centrul de plasament şi anunţă autorităţile.
La centru, a fost primit ca un infractor de către o brigadă de poliţişti: „Am fost trântit de perete, mi s-a pus o placă în spate şi au început pozele. M-au speriat foarte tare. Mi-au spus că voi fi închis, că viaţa mea a fost distrusă". Au urmat, apoi, multe nopţi nedormite până când viaţa şi-a reluat cursul normal. Timp de doi ani, Vişinel a cunoscut ce înseamnă asistenţa maternală. El a trăit în familia asistentului maternal dintr-o comună băcăuană, dar nici aici nu a avut parte de o viaţă liniștită. Dependenţa de tutun şi alcool a capului familiei aduceau mereu conflicte, iar curând, aceste probleme aveau să devină parte din viaţa lui Vişinel. Dacă el îndrăznea să ceară ajutor cu temele pentru şcoală era pocnit. Copilul ajunsese să strângă banii pe care îi primea pentru pachetul de la şcoală pentru a-i putea cumpăra „tatălui" ţigări când lucrurile se agravau. Cu timpul, lucrurile au degenerat, iar Vişinel a cerut ajutorul celor de la primărie. După acest lucru, a urmat o bătaie cum nu mai îndurase de mult.
Odată cu începerea liceului, viaţa lui Vişinel avea să se schimbe. Asistenţa maternală luase sfārşit şi a apărut în viaţa sa un om cu suflet bun care l-a îndrumat către organizaţia nonguvernamentală Cireşarii. Aşa a început Vişinel să cunoască o altă faţă a lumii. Din acest moment, destinul i s-a schimbat radical. Pentru prima dată, viaţa lui avea sens: ştia că poate face ceva pentru a schimba lumea. Era fericit să îi ajute pe cei mai necăjiţi decât el şi cu fiecare faptă bună se ambiţiona şi mai mult să îşi depăşească propria condiţie. Aşa a găsit motivaţia de a învăţa. Ştia că trebuie să se dezvolte personal pentru a putea, la rândul lui, să îi ajute pe ceilalţi. Ziua mergea la şcoală şi se implica în toate proiectele de care auzea, iar noaptea învăţa. Cu multă muncă, Vişinel a ajuns să fie olimpic la chimie, matematică şi română şi cel mai bun elev din clasă.
În prezent, Vişinel este absolvent de Drept, Masterand în Ştiinţe Penale şi ultimul an la U.N.A.T.C., inspector la A.N.S.T., formator în arta actorului, la Liceul „Nicolae Bălcescu" din Capitală şi expert în proiecte europene. El ştie acum cât de important este să te implici în activităţi în afara centrului de plasament: „Dacă nu ar fi fost domnul Prihoancă, domnul Codrin Lungu, domnul Claudiu Nastase, ş.a. să mă îndrume spre ONG-uri, nu ştiu ce s-ar fi ales de viaţa mea. Probabil aş fi fost încă unul dintre acei copii care ajung să cerşească sau, mai rău, să fure, pentru a avea ceva de mâncare. Contactul cu alte persoane, din medii diferite mi-au schimbat viaţa definitiv. De aceea, eu cred cu tărie că acest Centru de Tineret dedicat tinerilor instituţionalizaţi are puterea de a schimba destine. Este vital pentru aceşti copii să cunoască o altă faţă a lumii, să interacţioneze cu diferite tipuri de oameni şi să se implice īn proiecte. Împreună putem schimba ceva. De tine depinde viitorul lor! Orice donaţie, cât de mică, poate schimba în bine viaţa tinerilor instituţionalizaţi".
Mai multe despre proiect pe www.centruldetineret.desenamviitorul.ro şi pe site-ul Asociaţiei Împreună Desenăm Viitorul: www.desenamviitorul.ro.