O poezie pe zi

Bucată de zeiţă m-a atins dimineaţă

„Hai afară”, îmi spunea

Breteaua căzută şi ochii ei lucizi

Creau fascicol de libertate

Privea în alb-negru

Doar eu eram color

Astrul era mult prea banal

„Neatento”, i-am făcut semn

„Răsăritul!”

Nici aselenizarea

Sau măcar vizită pe Sena

N-ar fi încântat-o.

În buzele ei, doar eu

O uşă,

Poate  după atâtea semne,

Să stea potrivnică-ntâmplarea?

O clanţă,

Ca după ea, dragostea să stea extrasă

Fără piedici şi ursite.

autor, Dănuţ Rotaru