O poezie pe zi

 Vacanţa e la început, la fel ca o casă,

care abia acum îşi înalţă scheletul iubirii.

Lumina izbeşte fără zgomot în prova vaselor,

cioburi cad din geamurile vremii.

Toate privirile se îmbolnăvesc de strabism,

toţi oamenii poartă ochelari n dimensionali,

să vadă lumea cum este pe dinăuntru.

Cupe se bat cap în cap în momente de trezie,

viaţa îşi poartă talazul mocirlos la vale.

Un brutar taie felii mari de pâine.

Copilul îl ajută în fiecare dimineaţă

să ducă coşul cu toate bunătăţile pământului

în embrion.

autor, Gabriel, Vicenţiu Mălăiescu