O poezie pe zi

 Mi-a smuls o ramura din mine

Cuvântul topit ce-a curs din vânt

Un vânt rămas pe tejgheaua de vise

Pe buze-mi curg stele

Ochiul meu doarme în scoarţa de copac

Mâinile-mi sunt împletite cu roze

Roza de apa le hrănesc

Seminţe de lacrimă am presărat

Pe trupul timpului

În cristal apar ca un flutur ce râde

De moarte lentă în umbră

Semaforul mă ajută să trec podul de flori

Am putrezit atâta timp fără să râd

Călătorind cu moartea-n față

M-am pierdut în ierbarul de vise

Ce coboară pe pământ

În cuvinte de înger

 autor, Daniela Sperlea