O poezie pe zi

A fost o dată un copac, nu prea înalt,
Însă verde și umbros,
Umbrind pământul celălalt, 
Care nu se vede; de din dos.

Avea aproape luminișul, îi zicea poiană dulce,
Vorbea încet și glasul lui umbla-n pădure
Și n-avea teamă de furtună, nici de cruce
Și n-avea teamă de secure.

Gândea încet, lăsând lumina să danseze
Menuet pe frunze și se legăna foșnind și el
Și noaptea, ținea în subțiori, sfioase păsări treze
În cuiburi căldurose și-n scorbura din el.

Visa copacul, vise de-ale lui, de clorofilă
Și tresărea în somn cu suspine mari și grele
Și ținea în brațe noaptea, ca pe o copilă
Dragă, legănând-o, iubitor, sub stele.

Era copacul cel mai bun și cel mai verde
Și vorbea încet, ca pentru sine, uneori,
Când umbra era sâmbure, când umbra nu se vede;
Decât o dibui ascunsă, lângă zori.

Și deodată, în loc să își miște ramurile-n vânt,
Și-a scos rădăcinile încete din pământ,
Ca pe niște șerpi, pășind încet și pe furiș,
Călca iarba moale, înspre luminiș.

Și din luminiș, a luat-o pe cărare, întâi încet,
Către izvorul care îi iese muntelui din piept;
Apoi, din ce în ce mai tare, mișca din rădăcini,
Fugea copacul din pădure, spre grădini.

Dădea din ramuri, ca din aripi și din frunze,
Către țărmul cel înalt, către oceanul mare;
Și cu mișcări de lemn, mai largi și mai obtuze,
De pe țărm, zbura către îndepărtata zare.

Încă nu s-a luminat de ziuă și s-a tot dus,
Strângând la subțioară cuiburi speriate
Și în ramuri, înstelat, tot întunericul de sus;
Copacul migrator, spre lumi îndepărtate...

Îl așteptam, știam că o să vină, eram sigur,
Am văzut o umbră, cum cobora din cer încet;
Eu l-am chemat adânc, fiindcă eram singur
Și a venit din zare, odată cu răsăritul violet.

S-a așezat pe vârfuri cu sfială, lângă izvor
Și m-a salutat cu frunzele, un pic albastre,
De la cosmos, de la noapte și de la zbor
Și de la lumina albastră și rece, de la astre.

Apoi s-a înrădăcinat, puțin, câte puțin,
Până s-a simțit, cum se simțea acasă
Și stau la umbra lui și mă înclin,
Dându-i binețe, în lumea mea frumoasă.

autor, Marin Dumitrescu