Written by Iuliana Radu Sunday, 02 September 2012 11:45
crengile sunt extremela fel de crude
ca ignoranța înțelepciunii
dar mă sprijin de amintiri
de spațiul sacru
în care lucrurile
devin binecuvântate
vuietul crengilor spre cer
nu este ca mersul
pe jos
pe scări
este un răsad de soare în creștere
văd frunze peste tot
pentru că nu am un punct de vedere
nu am calea
dar totul este vizibil
judec seva
cu o forță disponibilă din mine
tu știi
copacul este continua așteptare
cu mirare și încântare
fotografia unui poem
autor, Marian Dragomir
imagine realizata de autor
| < Prev | Next > |
|---|
Rubrici permanente
