Muzică

Îşi pune ritmul altar atâtor inimi de îndrăgostiţi. Se dăruieşte ca din paşi de îngeri, rotind-rodind săruturi şi muzici. VALSUL. Împărat şi cavaler, sfetnic visului şoptit, nestinsă flacără, creaţie excelsior.

" Denumit şi „regele" dansurilor standard, valsul lent a fost descoperit în Boston, de unde i-a şi rămas numele de „Boston". Originea engleză imprimă acestui tip de vals un caracter romantic, iar înălţările şi coboâ\rile ample şi elegante l-au remarcat printre dansurile de societate.
Valsul vienez a evoluat în Austria ;i Bavaria sub nume ca Dreher, Deutscher sau Laendler, ultimul original din Bavaria fiind predecesorul Valsului Vienez. Paşii şi figurile Landler-ului au fost reduse datorită vitezei la şase paşi astfel născându-se Valsul Vienez. Ulterior, a fost creat ca un dans popular austriac ce presupunea mişcări robuste şi mult spaţiu. Adesea, partenerii erau ridicaţi în aer în mişcări care câteodată provocau accidente. Deoarece ţăranii purtau încălţări groase şi tari, dansul era foarte zgomotos.
Când a devenit prima dată popular în sălile de dans din Viena, la sfârşitul secolului XVIII, aceste aspecte au început să se schimbe.
Valsul era supranumit "dansul interzis" , deoarece când a ajuns în sălile vieneze de dans, partenerilor le era permis să se atingă! Acesta era un lucru nemaiauzit şi a avut ca rezultat defăimarea acestui dans de către oficialităţi ale bisericii şi conducători ai comunităţii austriece. Dar datorită faptului că era dansul preferat al tinerilor a continuat să fie dansat şi apreciat. Ca urmare a trecerii către dansul de salon, s-a transformat într-un dans elegant, muzica devenind mai rafinată şi orchestrată, instrumentele cele mai folosite fiind pianul , vioara şi basul.
În 1787 adus pe scena Operei din Viena a dat naştere unor dezbateri aprinse.
Mozart a fost un admirator înflăcărat al Valsului, în una dintre operele sale Don Giovanni fiind cântate trei valsuri unul după altul.

Cu siguranţă Valsul Vienez nu mai putea fi oprit.
O alta variantă este cea apărută într-un articol din 17 ianuarie 1882 al revistei La Patrie, care pretindea ca Valsul s-a dansat prima oară la Paris în 1178, sub numele Volta.
Prima melodie de Vals Vienez datează din 1770, in Paris fiind introdus abia in 1775 a durat insa pana sa devina popular.
In 1813 Mr. Byron condamna Valsul ca fiind frivol. În 1816 Valsul a fost acceptat si la Londra, lupta împotriva lui neterminându-se aici.
Abia în 1833 o carte de bune maniere publicata de Miss Celibart permitea acest nou dans...
Hai să facem împreună un exerciţiu şi să ne imaginăm că suntem în jurul anului 1750. Ce vezi? Saloane somptuoase luminate de candelabre, bărbaţi cu pălărie şi monoclu, femei îmbrăcate în rochii luxoase, aranjate pe crinoline. Ce fac ei? Dansează. Cum dansează? În cerc, pe rânduri, se învârtesc dintr-un colţ al încăperii în altul, bărbaţii stau strâns lipiţi de femei. Ei, nu chiar, aici ai avut o mica scăpare. Deocamdată se dansează numai în grup, iar noţiunea de dans în doi parteneri nici nu exista deoarece, deocamdată, nu a fost inventat valsul. Originile valsului sunt controversate. Îl revendică nu mai puţin de patru ţări( Austria, Germania, Franţa sau Polonia). Un singur lucru este, însă, sigur: dacă nu ar fi apărut valsul, am fi dansat pentru totdeauna în grup şi niciodată în doi.

Apariţia valsului a adus bărbatul şi femeia faţă în faţă. Chiar dacă în epoca de început a acestui dans, distanţa dintre cei doi parteneri era considerabil de mare, li se permitea, totuşi, pentru prima dată, să schimbe în mod direct priviri sau gesturi. Acest lucru nu se întâmpla în cazul dansurilor în grup şi în niciun alt moment al vieţii lor de societate. Sala de bal a devenit zona zero a îndrăgostiţilor sau a celor care doreau să se căsătorească, iar aceasta a fost principala cauză pentru care valsul a intrat în dizgraţia bisericii.

Un episod important a fost generat de Johann Strauss care este considerat părintele valsului vienez. Prin cele 250 de valsuri compuse pe care le-a promovat cu ajutorul propriei orchestre, Strauss a îmbogăţit considerabil acest dans si l-a făcut celebru.

Aproape la fel de cunoscut este şi valsul englezesc care a apărut în aceeaşi epocă in care Strauss isi folosea vioara in slujba muzicii din tara lui. Specialiştii spun ca valsul englezesc este cel mai complex dintre toate variantele acestui dans. Figurile sunt de mai mare fineţe decât la valsul vienez, iar datorită ritmului mai lent, acesta este mai uşor de învăţat.
După unii specialişti, valsul a evoluat din dansurile populare specifice Austriei sau Germaniei. Acestea erau practicate de către clasele din zonele mai umile ale societăţii vieneze. Unii paşi au fost stilizaţi şi înnobilaţi şi, de asemenea, s-a renunţat la unele mişcări. De exemplu, mişcarea mâinilor s-a transformat într-un gest foarte elegant, mult mai pe gustul aristrocraţiei, iar săriturile au fost excluse cu toate că se constituiau ca o figură de bază în valsul originar.

În momentul în care a fost inventat parchetul si podelele saloanelor au fost căptuşite cu lemn lustruit, valsul a căpătat numeroase sensuri şi ascunzişuri pentru partenerii care valsau. Ei „scăpau2 mişcări de tandreţe, ocheade insinuante sau drăgălăşenii delicioase.

Ulterior, valsul a pierdut toate elementele barbare sau neşlefuite care îl caracterizau în epoca lui de început, iar mişcările au devenit ameţitor de alunecoase. Au explodat bârfele despre cuplurile de dansatori, conservatorii şi-au smuls părul din cap, bisericile au înnebunit. Mai pe scurt, epoca flirtului s-a instalat iremediabil în sălile de bal..." (sursa: http://www.gamedesire.com/player/sweet_sound/blog/266627)

#Valsul vienez
Dezvoltat de ţăranii austrieci şi bavariani şi preluat de hasburgii regali, înainte de a se răspândi in Franţa şi mai departe, valsul rămâne important cu precădere în Viena, în special în perioada sezonului de bal. Astfel, dacă simţi nevoia să îmbraci o rochie luxoasă cu crinolină, sau un frac, şi să pluteşti pe muzica îndrăgostiţilor într-un salon somptuos, nu rata cunoscutul eveniment Opera Ball, din Viena, care are loc în Opera House, datată din secolul XIX.

■Originea valsului

Exista mai multe versiuni în acest sens: prima variantă susţine că originile Valsului Vienez datează din secolele XII-XIII, în zona de sud a Alpilor germani, unde a apărut sub denumirea de Nachtanz, predecesoare Valsului Vienez fiind dansurile Allemande şi Menuetul. Valsul a evoluat în Austria şi Bavaria sub nume precum Dreher, Deutscher sau Laendler.

(http://www.9am.ro/top/Social/205318/Top-10-Locuri-din-lume-cuprinse-de-febra-dansului/6/Valsul-Vienez-Austria.html)

#Valsuri celebre
-Valsul împăratului (germană Kaiser-Walzer) (op. 437) este o creaţie a compozitorului austiac Johann Strauss (fiul). Valsul a fost compus cu ocazia deschiderii, la data de 19 octombrie 1889, a sălii de concerte Königsbau din Berlin. Pe atunci compoziţia se numea Hand in Hand (Mână în mână), ceea ce voia să simbolizeze legătura strânsă care exista între monarhiile germană și austriacă. (sursa: wikipedia)
-Dunărea Albastră, Sânge Vienez, Poveşti din Pădurea Vieneză (Johann Strauss)
- Alte valsuri care au făcut milioane de paşi de pe toate meridianele să se-nfierbânte: Semino Rossi - Son Todas Bellas, BZN - La Spagnola; Chayanne - Tiempo de vals; BZN – Maria Mari; Shostakovich - Russian Waltz şi The Second Valtz; Mireille Mathieu - La derniere valse; Salvatore Adamo - Valse d'ete; Franz Lehar - La sirene del ballo; Frank Pourcel Dunărea albastră; Waltzing Maria, Dance Dance; Queen of Country; Que Sera; When I Was Just A Little Girl; Ivanovici: Valurile Dunării etc.

Să-l ascultăm şi să-l dansăm (chiar şi pe-aripa unui tainic gând), în fapt de-amurg... ori în umbra luminat-a lunii. Să-l venerăm că-n el vom regăsi poveşti şi vom învăţa, poate, să ascultăm iubirea şi orologiul ei.
Un- doi-trei, un- doi-trei...