Friday, May 24, 2024
   
Text Size

În literatura beletristică avem bărbați care mînuiesc pana în proză și versuri cu multă inteligință, grație și conștiință

Literatură

 

a-114Nicolae Filimon (n. 6 septembrie 1819, București — d. 19 martie 1865) a fost un prozator român, faimos pentru că l-a creat pe Dinu Păturică, eroul primului nostru roman realist românesc. 

 

19 martie 1865 – Moare răpus de ftizie. Pentru viața și opera scriitorului portretul pe care i-l face Ion Ghica într-una din Scrisorile sale are o însemnătate deosebită: „Acei care l-au cunoscut pierdeau un amic sincer, leal, îndatoritor, totdeauna vesel și voios, totdeauna mulțămit cu puținul ce câștiga prin munca și talentul său; caracter independent, nu s-a căciulit niciodată la nimeni; ura și disprețuia lipsa de demnitate și lingușirea; modest până a roși când auzea laude pentru scrierile lui, n-a bănuit niciodată că era un scriitor de mare talent. Literatura a pierdut în el pe unul din luceferii săi”.

 

"În literatura beletristică avem bărbați care mînuiesc

pana în proză și versuri cu multă inteligință, grație și conștiință.

 

În literatura juridică, de vom lăsa la o parte cîteva individe care n-au studiat știința pentru amoriul științei, ci s-au împodobit cu cîteva idei de drept, libertate și patriotism numai ca sa ajungă mai repede la putere, spre a putea mai în urmă a-și rădica masca și a lăsa pe lume să vadă cît de abominabil este ciocoiul parvenit, afară de asemenea individe care din norocire sunt foarte puține, găsim cîțiva bărbați cu cunoștinți de legi, care fac onoare magistraturei noastre.

 

Venind la belele arte, simțim o bucurie neesprimabilă cînd privim cadrele istorice și de fantezie ieșite din dilicatul penel al gentilului pictor T. Aman. Inima noastră se umple de o sîntă melancolie și de o neesprimabilă uimire cînd privim severa și maiestoasa frumuseță a picturelor biblice ieșite din fecunda imaginațiune a pictorului Gheorghe Tătărescu.

 

Architectura este reprezintată prin D. Berendei, despre care nu putem zice nici bine, nici rău, pînă ce nu ni va da un edificiu de architectură monumentală ca să-l putem judeca cu conștiință. În arta dramatică se găsesc cîțiva cultori care, dacă ar fi direși de o mînă artistică și ar avea mai puțină prezumțiune pentru talentele lor, poate că nu ar face coadă artiștilor celor mai mari din țările civilizate.

 

Muzica, arta cea mai belă și mai civilizatoare decît toate surorile ei ce enumerarăm, deși pînă la un timp sta amorțită, astăzi însă dă semne de viață și ne permite a spera că peste puțin vom avea și noi cultori demni în toate specialitățile ei.

 

Chiar astăzi avem mai mulți juni care, prin încercările lor în arta compozițiunei, au dat dovezi de talent și inteligință muzicale." Artele și științile în România de Nicolae Filimon- Tribuna română din Iași, III (1861), nr. 143, 21 septembrie, p. 2—3.

 

 "Ca să ajungă cineva la gradul de perfect slujnicar, cată, mai întîi de toate, să facă amor cu slujnicele, să suspine neîncetat pentru dînsele și să sufere de multe ori asprimea gerului, ploaia și alte calamități, ca să poată conversa o jumătate de oră cu prea iubita sa slujnică în budoarul ei cel parfumat cu estract de ceapă sau usturoi.

 

     CIOCOIUL INFERNAL

 

    Ce groaznic întuneric!…

 

    Și luna cum lucește!…

 

    Teribil suflă vîntul!…

 

    Și glasul filomelei

 

    Îmbată ochii mei!…

 

    În aste triste locuri

 

    Și pline de amor,

 

    S-arată înainte-mi

 

    Un trădător ciocoi,

 

    Ce țara-ntreagă face

 

    Să geamă surîzînd;

 

    Ș-înfige ciocu-n sînul,

 

    În sînul maicii sale;

 

    Ș-a doua zi cu botul

 

    Mînjit d-al țării sînge,

 

    Se plimbă prin oraș!… "Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala de Nicolae Filimon

 

articol de Marian Dragomir

 

 

Add comment


Security code
Refresh