Friday, May 24, 2024
   
Text Size

Griore Moisil: „Propun ca într-un minister să fie unite geologia cu geometria şi geografia şi ministru să fie Geo Bogza”

Literatură

GEO BOGZAPe data de 6 ianuarie s-au împlinit 105 ani de la naşterea lui Geo Bogza. Îl mai cunoaştem doar din manuale, pentru că de citit puţini au mai pus mâna pe o carte pe care scrisă de el. Să ne amintim, totuşi, câteva dintre cele mai interesante aspecte ale acestei personalităţi.

Geo Bogza (n. 6 februarie 1908, Blejoi - d. 14 septembrie 1993) a fost fratele mai mare al lui Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran, autorului celebrului roman „Toate pânzele sus".
Poet, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), este recunoscut drept „poet de mare întindere".


A fost ziarist de curajoasă şi consecventă atitudine democratică, umanistă, reporter al unor lumi, meridiane devenite personaje, componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenţei tâmpe („Înmormântări") şi al plictisului exasperant provincial („O sută şaptezeci şi cinci de minute la Mizil"), al destinului individual tragic, sub semnul dorinţei de înavuţire, al absurdului („Moartea lui Iacob Onisia"). Este considerat de critici cântăreţ, de amplitudine whitmaniană, al neamului din Carpaţi („Cartea Oltului").

Date biografice:

1915-1919 – Şcoala primară la Ploieşti.
1921-1925 – Şcoala de Marină din Galaţi şi Constanţa.
1928 – Editează la Câmpina revista „Urmuz". Colaborează la revistele „Unu" şi „Bilete de papagal".
1929 – Debutul său editorial cu „Jurnal de sex" şi „Poemul invectivă" (1933) din cauza cărora va suporta rigorile legii, chiar cu detenţie, sub acuzaţia de „pornografie".
1936-1937 – Călătoreşte în Spania şi Franţa, ca ziarist.
1937 – Volumul de poezii „Ioana Maria".
1955 – Devine membru al Academiei Române şi membru în Consiliul Naţional pentru Apărarea Păcii.
1978 – Primeşte Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor.
1993 – Pe 14 septembrie se stinge din viaţă la Spitalul Elias. (la un an după Radu Tudoran)

Despre spiritul lui

„Geo Bogza s-a manifestat de la începuturile sale literare ca un scriitor ce şi-a asumat propria creaţie din perspectiva trăirii intense, autentice a vieţii, dar şi prin prisma transcrierii unor experienţe inedite. Volumele de versuri „Jurnal de sex" (1929) şi „Poemul invectivă" (1933) se remarcă prin coloritul intens al emoţiei lirice, prin intensitatea implicării eului în text, prin aspectul de frondă al imaginilor lirice. Ceea ce impresionează aici e tocmai efortul lui Bogza de a înregistra emoţia „în stare sălbatică". Poezia e una născută din nevoia de legitimare estetică şi de autentificare a scrisului văzut ca transcriere nudă, netrucată a unor adevăruri esenţiale ale fiinţei, a unor experienţe-limită. Literatura lui porneşte dintr-un impuls demistificator şi, în acelaşi timp, întemeietor. Autorul crede că menirea artistului nu e de a „povesti" viaţa, ci de a o trăi, scrisul devenind astfel o modalitate de acţiune şi de trăire".
„Geo Bogza - solemnitatea insurgenţei", de Iulian Boldea

Nonconformist, a refuzat dintotdeauna încremenirea în tipare şi şi-a asumat autenticitatea ca terapeutică a scrisului şi a existenţei, Geo Bogza se consacră şi ca o conştiinţă a vremii lui.

geo-bogzaProfeţie

Geo Bogza mărturisea: ,„Este adevărat că pentru cei ce străbat lumea pe automobil, bicicleta poate părea desuetă şi ridicolă... Dar, în căutarea fericirii, într-un orizont lăuntric, acolo unde se confruntă concepţiile de viaţă şi filosofiile, bicicleta poate fi opusă automobilului", Mai mult scriitorul face şi o profeţie: „Va veni o lume scăpată de tristeţea sărăciei, scăpată şi de obsesia îmbogăţirii, în care oamenii, în sfârşit înţelepţi, vor lăsa în garaj, de câte ori vor voi să-şi ofere o mare bucurie, tigrii de oţel ai automobilelor, de dragul celor două roţi subţiri, care le pot prelungi fiinţa fizică şi spirituală".

Add comment


Security code
Refresh