Friday, November 17, 2017
   
Text Size

„Mă, Niculae, încotro ne îndreptăm noi, domnule?"

Editorial

nicolae boaru biblioteca

De Nicu Boaru

Ce să faci în reprizele astea burzuluite de iarnă târzie decât să mai deschizi câte-o carte, să mai asculţi „muzica şi muzichia", să-ţi permiţi un minuţel de singurătate cu care să-ţi dojeneşti blând dar ferm propria statuie. Bine, bine, dar astea sunt valabile pentru mine , "om vechiu", nărăvit la bucoavne, Pink Floyd şi oglinzi... ne narcisice. Poţi să deschizi si un calculator în afară de acela al... cheltuielilor zilnice.

Pe vremuri, când ploua, băştinaşul avea o vorbă: „E o vreme de numărat banii!". Ei, mai trecea hâtru de el şi încă (sau alternative) două şugubeţe trebşoare. Alta, şi mai interesantă(!) cu paharul. Năravul meu nelecuibil (nu mă credeţi: e poză!) mă face să vă recomand lectura, ba chiar, să vă propun, obraznic o carte anume:

„Memoriile mandarinului valah" ediţie 2012, editura Vremea. Am dat indicaţiile cu șart biblioteconomic sau didactic. N-am spus, fraier sau diplomat, autorul. E un om sclipitor ca inteligenţă, o rubedenie a lui Pătrăşcanu (cumnat) avocat celebru în epocă mai ales pentru faptul că a câştigat toate procesele în care i-a apărat pe comuniştii interbelici. Se numeşte Petre Pandrea și este un oltean dat în Paște.

Un gheizer al vorbelor de spirit, un condei aurifer, şcolit timp de 8 ani la Paris, München, Berlin, doctor în breaslă, om de lume, eremit de bibliotecă, adâncit în zarafeturi ca şi în pustnicii rodnice. Vorba lui: „eram un sibarit cu aleanuri călugăreşti".
Vă recomand această carte, (vă rog s-o citiţi) pentru că ea prezintă o suită de portrete de oameni politici şi de mici naraţiuni veridice despre climatul anilor '30-'40 , precum şi tablouri din satanismul anilor '50.

Am uitat să vă spun ceva interesant, (și abia acum intrăm în materia unui articolaș de ziar respectabil) autorul, Petre Pandrea, e un om de stânga eminamente și eminent. Iar pentru asta... a plătit strajnic! Nu de la legionari, nu de la Carol al II-lea: de la comuniştii lui. A fost arestat între '48-'52, eliberat şi reintrodus în '58 până în... '64 la deschiderea generală a închisorilor timpului. A păţit pe pielea proprie ceea ce au pătimit toţi oamenii de stângă naţională şi autentică de la noi. A plătit cumnatul lui, abitir de tot, şi-au mai plătit şi alţii cu viaţa şi chinuri imense şi îndelungi.

Pandrea îşi scrie memoriile Mandarinului valah (cărturar care face parte din structura de conducere a Chinei vechi) în 1957. Vă ofer acum un citat pe care, rogu-vă ruminaţi-l bine. El arată ce înseamnă stânga în ţara aceasta, vorbind şi despre trăsături de-ale românului de la talpa ţării.

Aceasta (citatul), pentru că în ultima vreme se pune problema şi se face discuţie nu chiar cu bulbuci şi baloane de săpun în jurul ideii de "cum şi cât„ a putut să coboare grosul ţării - acela care nu mai reprezintă ţărănimea şi muncitorimea de altădată de-a putut să aleagă, să voteze nimuricii, plastilinele, umbrele, golănașii, semidocții (e chiar compliment aici!) care sunt acum la putere. Rândurile pe care vi le citez (vă recomand ambele volume în 2012). Rândurile pe care vi le citez se găsesc la pag 104/vol. 2:

"Am ajuns la concluzia că între huliganul de dreapta şi huliganul de stânga nu se află nici o diferenţă. Şi iată de ce bătălia dintre capitalism si socialism lasă rece pe Mandarinul valah, fiindcă noi am îndurat capitalismul și suportăm socialismul cu aceeaşi exasperare mocnită şi cu o similară lipsă de adeziune. Lipsa de libertate a socialismului echivalează cu ororile inutile de la 1907 şi-a întrecut în rafinament represiv cele trei dictaturi burghezo-moșierești".

Repet, Pandrea scrie jurnalul în '57-'58. Apoi, înlocuiţi în fraza cu „am îndurat capitalismul și suportăm socialismul" topica substantivelor pentru că atunci când citim "am îndurat socialismul şi suportăm capitalismul" să putem să ne referim chiar la situaţia de acum.

Dar mai avem „exasperare mocnită" şi „lipsă de adeziune"? Am conştientizat că socialismul este complet lipsit de gândul la libertatea persoanei? Predăm noi în manualele de istorie adevărul că "socialismul a întrecut în rafinament represiv" tot ce-a existat pe aici?

Mai spun încă o dată pentru rău-voitori sau pentru ăia (scuze și nu prea) care se cred foarte pricepuţi şi onctuoși persuasivi ai comunismului (Stalin plus Caragiale) băștinos: Pandrea este de stânga. A fost cumnatul lui Pătrășcanu, pe care l-a cunoscut în cercurile socialiste înainte de-a se căsători cu sora acesteia. I-a apărat pe mai toţi comuniștii români.
Români, am zis. Nu ruși (Ana Pauker, ...„Stalina noastră valahă", cum spune el), nu ţigani, nu evrei. Dar să nu uitaţi că aceşti comunişti au fost majoritatea ruși, țigani, evrei, și iar, evrei, țigani, ruși.
Plus, plus, javra valahă mercantilă și arivistă, fără caracter și sentiment, de tipul Valter Roman sau alții.
Mai avem acum, ca să mai „răsfoiesc" citatul, exasperarea mocnită? Palpită, tresaltă masa consumistică de vreo amoare patriotică, de vreun afect civic?

Este ea indignată de preţuri, de vigilenţă, de batjocura generalizată, de prostălăii şi plagiatorii care ne conduc? Îi lipseşte masa aceasta de adeziune pe cei care i-a ales atunci când simte pe propria-i piele că n-a ales bine? Adică, eu te aleg, tu mă extorchezi, iar eu te laud în continuare... Asta-i situația inedită față de 1957.
Atunci aveam ţărănime, şi încă ce țărănime...

Nu începuseră arestările, bătăile cumplite, șantajul prin obstrucția copiilor ca părinții să intre în colective. Priviţi ce-avem în jur: o termitieră (mulțumesc Dan Puric!) de agitații şi pofte ale părţii celei mai interesante din om: stomacul. O elită de mândri bipezi, tot eclatanţe ale marilor şcoli româneşti şi europene.
În paranteză fie spus: ce ar fi gândit Petre Pandrea despre pregătirea obligatorie a intelectului şi a profesiei când îi vede pe miniştrii culturii, învăţământului, seară de seară, câte 3-4 ore , trăncănind agil pe la postul TV al unui dezagreabil umflat, aflat de ani de zile într-un proces care nu va avea verdict?

Dar văzându-l pe premier, tot seară de seară, într-un dreptunghi de zeflemele subțiri sau boante cu care încearcă să evite sau acopere mizeria unui declin fără niciun ștaif? Despre şefii Camerelor – la fel. L-aţi ascultat pe Zgonea vreodată? Nu mi-aş dori să fac revelionul cu el şi nu sufăr că nici el n-ar vrea cu mine.

Celălalt, ... de la Isaccea, cred că a fost sfătuit să pună un bemol şmecheriei de derbedeu amorez senil care-i stătea mănuşă pe "un caracter inamic".

Asta-i, fârtaţilor , cu stânga blagoslovitoare. O fi - o rămâne – o frumoasă şi irealizabilă teorie. Vorba lui Bacovia: "Și iar rămâne totul o lungă teorie". Egalitate? A zis-o unul care a murit nebun: "dar nu pentru căţei". În ce eşti, dragă cititorule, egal cu Năstase? Ai a zecea parte din avuţia reptiliană, în dane portuare şi mii de şmecherii cu parcele locative ale golanului de la Constanța? Numiţi-mi un singur sărac sau trăitor cuviincios din acest partid al unei mase despre care nu mi-ar fi uşor să spun că mai este înțeleaptă, ca în '57, ca în 1938 și ca de când este ea.

Câte lecturi din Pătrășcanu, Gherea, I.D.Sârbu (uriaș, memorialistul acesta, de asemene o lectură cu mii de profituri... capilare), Pandrea şi alţii, şcoliţi şi patrioţi, vreo mie? Vremurile sunt altfel, și sunt de prins ca metafora, ca emblemă chiar, în tipul (chipul) vremii de afară: mâzgă, îngheţ, zgribulire, urât și o greu curabilă incertitudine de fond. Atât!

SURSA: www.actualitateaprahoveana.ro

Add comment


Security code
Refresh