Editorial

de Nicu Boaru

Iar camapanie electorală, cu găleți, biciclete, zâne, clovni, iarmaroace, femeia cu barbă, tiribombe, flașnete, confetti. Nu vor lipsi discursurile fericite, împănate (nu fericirile, că nu sunt costițe) cu agramatisme patriotate. Toți știu că lucrurile nu sunt bune și că nu merg bine. Nici măcar nu merg, și nici nu stau: dau (și dăm) înapoi, dar nu cu viteza racului, ci cu iuțeala dracului. Rămâne o „enigmă ne’splicată” de ce are loc acum, în toiul nebuniei calorice, referendumul. Pentru mine, cel putin, ca ființă mai puțin așezată strâmb și judecătoare drept... Să privim puțintel mai de sus: guvernul Boc (poftiți: MRU) se erodase zdravăn; Băsescu pica în sondaje mai abitir ca MIG-urile cu care prietenii sovietici ai Iliescului ne-au procopsit. Și atunci, alegerile din toamnă inclinau o victorie netă a Alianței stânga-dreapta, plus partidulețele transfugilor și paraziților aciuiti lucrativ. Repet: de ce s-au grăbit într-atât marii bărbați ai secolului al XXI –lea, superbul Ponta și briliantul insomniac Antonescu? Victoria lor ar fi fost mai abitiră decat la Samotrace. Lumea era obijduită, pensiile și salariile nu erau pândite de vreun dezgheț, părerea Europei era călâie, opoziția (adică cei doi plus un anumit trust) prosperă în atacul la baionetă. Ar fi avut, vorba diagnosticianului Caragiale, „nu majoritate, unanimitate, stimabililor”.

Precipitare, precipitare, dar s-o știm și noi, că altfel, de atâta dârdoră, cădem în precipițiu, vorba aceluiași Car. Adică în prăpastie. Deocamdată avem parte numai de ... prăpăstii! Adică, minciuni răsuflate, gogoși râncede, serpentine de hârtie jilavită, cu muște strivite și o sumă (nu o seamă) de învinuiri reciproce care mai de care mai comune, mai, poah! Copiate! Mai plagiate! Chiar acum îmi suflă (de unde idei la mine!) o colegă că și invectivele, și obiecțiile, și învinuirile pe care și le trimit, într-un ping-pong de chinezi ieșiți din geamantan, membrii unei coaliții cu membrii unui partid-verișor (fiindcă nu văd altfel PD-ul față de PSD, doar din același trunchi pornit-au victorios, minerește, în lume) – ca toate infamiile și dulcețurile sunt trase la indigo. „Hoților!” – zic unii – „ați furat tot ce există!”, răspund ceilalți. Repet: îmi spune acestea un om cumsecade, onest, care nu are pretenții de (b)analist politic ca mine. „Suntem în ultima vreme într-un moment dintre cele mai dificile pe plan internațional, și asta e rezultatul intervenției unor parlamentari și-al unui anui anumit trust de presă” – a spus aseară locțiitorul prezidențial Antonescu. „S-a ajuns la situația aceasta prin complotul Antonescu-Ponta-Voiculescu și al unui trust de presă, nu întâmplător condus de unul dintre aceștia” – spun pedeliștii. Dacă aici nu este identitate, atribuiți o orbire și mai mare cecității mele obișnuite. Și unii și alții vor să manipuleze (e cuvântul lor), încearcă să „ficționeze” realitatea și s-o prelucreze prin așchiere.

CITEŞTE RESTUL pe actualitateaprahoveana.ro