Oameni printre noi

Amintiri, povestiri şi chiar un soi aparte de respect păstrează şi astăzi bătrânii din Sibiu acelora numiţi generic Schuster (Schusterin), ceea ce în germană şi în dialectul săsesc înseamnă pantofar, cizmar (cu înţelesul nu doar de reparator ci şi fabricant).

Până dincolo de jumătatea secolului al XIX-lea, în zona Sibiului, aceşti meşteri închegaseră cea mai puternică breaslă, ceea ce le conferea drepturi şi un respect aparte, în rândul breslaşilor dar şi al oamenilor de rând. Se spune chiar că erau câteva străzi întregi, mai cu seamă la ieşirea spre Agnita şi Mediaş, unde locuiau adevărate dinastii de schusteri, recunoscuţi în zonă, ceea ce ar explica faptul că astăzi nu puţini sunt sibienii sau agniţenii (şi nu numai) care poartă ca nume de familie amprenta breslei de odinioară.
Iată, însă, câteva repere din trecutul acesteia:
Un caracter cu totul aparte în cadrul mişcării asociative din spaţiul transilvan îl are fraternitatea Sf. Ioan, constituită în anul 1484 de calfele de pantofari/cizmari din Sibiu, pentru cinstirea altarului Sf. Ioan, aflat în biserica parohială. Începând cu acest an, debutează şi Registrul fraternităţii (publicat de Franz Zimmermann în anul 1880), care însumează un număr impresionant de nume (aproximativ 1970), identificabile până în a doua jumătate a veacului XVI. Fără a intra în detalii statistice şi speculaţii interpretative (ele vor constitui obiectul unui studiu aparte), reţinem doar câteva elemente care conferă acestei asociaţii aspectul unic, recunoscut, în puţinele referiri, din istoriografia română.
În primul rând, extinderea teritorială a asociaţiei: pe lângă Sibiu, figurează alte 138 de localităţi identificate din Transilvania (oraşe, târguri, sate cu populaţie germană), oraşul Baia din Moldova şi 25 de localităţi/aşezări din Prusia, Silezia, Bavaria, Ţara Rinului, Austria, Slovacia, Ungaria.
În al doilea rând, deschiderea socială foarte largă: pe lângă calfe şi meşteri pantofari, figurează ca membri ai frăţiei reprezentanţi ai altor meşteşuguri (uneori cu toată familia). Majoritatea o constituie participarea masculină, dar nu sunt excluse nici femeile.
Primele „fraternităţi" ale calfelor din Transilvania (1463–1484) nu excludeau persoanele feminine (fiice, soţii sau văduve ale meşterilor sau aparţinând altor categorii profesionale). Nu sunt excluşi nici reprezentanţii patriciatului urban, cea mai „neaşteptată" prezenţă fiind Affra, soţia lui Thomas Altemberger, magistrul oraşului Sibiu.
Caracterul strict devoţional, precum şi componenţa socială, care depăşeşte cadrele unui meşteşug, conferă acestei asociaţii profilul unei confrerii medievale specifice stării laice, care îşi găseşte analogii în confreriile Sf. Ursula din spaţiul german.
Momentul de „pionierat" în ceea ce priveşte revoltele muncitoreşti este legat de această breaslă: în 1853 este declanşată greva pantofarilor din Sibiu: prima grevă semnalată pe teritoriul României.
Printre personalităţile ce poartă ca nume de familie însemnul breslei, la loc de cinste se află Friedrich Schuster (n. 1950, Cârţa, județul Sibiu), un scriitor sas, care a scris în dialect săsesc şi în limba germană, originar din România.
Friedrich Schuster a lucrat ca jurnalist la publicațiile de limba germană Die Woche din Sibiu şi Neuer Weg din Bucureşti. În perioada 1985-1990, a fost publicist liber profesionist. De tânăr, a început să publice lirică, proză şi piese de teatru în ziare, periodice şi antologii. Deoarece circula mult din localitate în localitate, spre a culege povestiri şi poezii epice, a fost urmărit de Securitate. În 1991, s-a hotărât să emigreze în Republica Federală Germania, dar nu a vândut casa părintească din Cârţa, unde se întoarce din când în când pentru a scrie. Versurile lui Friedrich Schuster, atât în dialectul săsesc din Cârţa, cât şi în limba germană, au la bază tematici transilvănene.
De asemenea, Paul Schuster (pseudonim al lui Kurt Haller; 20 februarie 1930, Sibiu - 5 mai 2004, Berlin) este un scriitor, traducător şi critic literar român de limbă germană.