Written by Iuliana Radu Sunday, 30 December 2012 18:13
...mi-a fost de mine insumi dor... ca de-un prieten care-a... murit...
si... m-am intors adesea si-am privit la toate cu tristeti de calator...
mereu oscilam intre doua contradictii, datoria de a spune adevarul si necesitatea de a-l ascunde, dar e preferabil sa nu stii nimic, decat ca ceea ce stii sa nu fie adevarat... un intelept spunea pe buna dreptate: vrei sa cunosti lucrurile ? priveste-le de aproape... vrei sa-ti placa ? priveste-le de departe.
uneori privim zguduiti de durere cum mor florile si din nou, incepem sa iubim primaverile... uneori ascultam cantecul lunii si din nou, incepem sa iubim noptile... uneori timpul ne acopera trupurile si asculta cantecul somnului si din nou, incepem sa ne iubim... apoi iti repeti din nou pentru a nu stiu cata oara, o sa fii in regula, asa e viata... dar parca stii ce este viata... viata este un salt unic catre fericire !
sa fiti iubiti si sa auzim numai de bine !
| < Prev | Next > |
|---|
Rubrici permanente
Comments
Ne regăsim în cuvânt, ca într-o scoică
Mereu, căutând perla iubirii tăcute,
Enigmă a inimii. La graniţa Paradisului
Cuvântul nescris… Doar noi trecem dincolo.
Ne refugiem în el, ca în miezul numărului de aur.
Suntem lunaticii din făurarul Timpului.
Mereu, culegătorii de perle sparg carapacea
Tăcerii lui. Trecem linia prin iubire, doar tu şi eu.
De câte ori am fost aleşi, în Paradisul Cuvântului ?!
Elisabeta IOSIF
Dec. 2012
Ne regăsim în cuvânt, ca într-o scoică
Mereu, căutând perla iubirii tăcute,
Enigmă a inimii. La graniţa Paradisului
Cuvântul nescris… Doar noi trecem dincolo.
Ne refugiem în el, ca în miezul numărului de aur.
Suntem lunaticii din făurarul Timpului.
Mereu, culegătorii de perle sparg carapacea
Tăcerii lui. Trecem linia prin iubire, doar tu şi eu.
De câte ori am fost aleşi, în Paradisul Cuvântului ?!
Elisabeta IOSIF
Dec. 2012
RSS feed for comments to this post