Viaţa ca o artă

Muzica, pasul făcut în frumuseţea cea mai abstractă a lumii, ne recunoaşte de fiecare dată, ca oglindă. Inspirat de natură, omul a vrut să exprime mai mult decât ar fi putut să o facă prin cuvânt, mai mult decât prin prezentările grafice, de multe ori neînţelese de privitor. Poate, privind păsările cerului, şi-a dorit să trăiască acel sentiment de totală libertate şi de împărtăşire directă a bucuriei de a fi. Poate a vrut să vorbească într-un limbaj universal despre iubire şi durere, despre vis şi căutare, despre tot ceea ce locuieşte în suflet, dincolo de simboluri şi exprimări vremelnice.

Audiţia, aşa cum mulţi au spus-o, este înălţarea sufletului în arta perfectă. Abandonarea carcasei, ieşirea din ou, contopirea cu miezul conceptual al creaţiei primordiale, regăsirea. Creaţia muzicală este vederea profundă, ascunsă, intimă şi subiectivă, fractalică, a esenţei. Creatorul de muzică se joacă de fapt conceptual. Între interpret şi ascultător există complicitate emoţională, fără de care comunicarea artistică nu poate fi posibilă. O inefabilă magie deschide poarta sufletului, chiar şi către cel mai impenetrabil ascultător, păstrând convenţia secretului.

Trezind fiinţa subtilă şi graţioasă a sensibilităţii, muzica ne aminteşte spontan, direct şi fără intermediari de capacităţile uitate ale puterii de a simţi, operând în om, cel puţin momentan, o reorganizare a valorilor. Catalizatoare de trăiri intense, prin percepţie şi reprezentare abstractă, va sugera de fiecare dată calea spre regăsire, spre rezolvarea pozitivă a întrebărilor personale, pentru că dialogul purtat are loc direct între algoritmul unei piese şi suflet. Dacă în spatele creaţiei unui compozitor şi a unui interpret se găseşte o muncă asiduă, dacă efortul şi rutina muncii sunt cunoscute, în momentul de graţie al apariţiei pe scenă toate acestea se topesc, cu pudoare, spectacolul fiind mai degrabă un dar şi o punte, o comunicare înaltă între esenţe. Fără trăire, muzica nu poate fi, neexistând calea de mijloc a meşteşugului, aşa cum cerul fără zbor nu este decât un înveliş fizic al Terrei şi nu un simbol.

Muzica ne va aminti totdeauna că libertatea are multe forme şi că nu va putea fi nicicând învinsă.

 autor, Camelia Radu