Viaţa ca o artă

 Între comportament şi fizionomie există concordanţe ce au fost sesizate încă din antichitate, de filosofii şi gânditorii acelor vremuri, care au încercat să împartă oamenii în clase şi categorii, propunând adesea ca modele de comparaţie asemănarea acestora cu diferite clase zoomorfe. Deşi antropologii şi psihologii contemporani nu sunt cu totul de acord cu faptul că între fizionomie şi temperament există o legătură definitorie, ei acceptă o clasare generală, considerând că între datul natural şi profilul psihologic al unei persoane intervine educaţia, formă de modelare pozitivă şi determinantă, prin care înzestrarea naturală poate deveni o capacitate cognitivă.

Manifestarea personalităţii are legătură cu temperamentul, iar acesta cu fizionomia. La baza concluziei stau cercetările antropologice care au demonstrat că mediul şi tipul de activitate al omului preistoric au determinat formarea, de-a lungul perioadelor de evoluţie, a mai multor tipuri ancestrale. Ele stau la baza categoriilor umane contemporane, deşi rar se mai poate întâlni un reprezentant pur al unei categorii bazale. Şi totuşi, trăsăturile fundamentale de temperament şi comportament se regăsesc în mare, acestea manifestându-se ca atare. Un aspect cât se poate de relevant îl constituie profilul, care descrie

trei tipuri de temperament. Există tipul afectiv, cel instinctiv şi cel cerebral, toate trei fiind la rândul lor întâlnite destul de rar în stare pură, ci mai degrabă fiind amestecate.

Astfel, se disting trei tipuri de profile craniene care sunt puse în directă legătură cu manifestările temperamentale şi care determină formarea personalităţii, în sensul că una dintre componentele psihologice este mai pregnantă decât altele, formând dominanta atitudinală. Există tipul cerebral, al cărui profil este desenat pe verticală, fără prea multe proeminenţe. Acest tip analizează situaţiile şi se adaptează fără a reacţiona evident, având un comportament raţional, mai puţin exteriorizat, toate argumentele sale fiind de obicei cerebrale şi mai puţin afective. Tipul reacţionând din intuiţie, fler şi experienţă personală este de multe ori incapabil să explice de ce a luat o decizie sau alta. Dacă nu îşi ascultă instinctul va greşi, iar dacă o va face va rezolva orice fel de problemă ivită. Profilul acestui tip este construit din multe curbe şi adâncituri, fiind foarte dinamic, preferat de obicei de sculptori. Planul care urmează profilul său este de obicei unul concav. Tipul afectiv are fruntea teşită, axa profilului său fiind oblică. Exuberant sau trist, pe faţa lui se va citi totul. De obicei, din acestă categorie fac parte artiştii sau oamenii cu diverse talente, manifestate sau nu. Neexistând decât arareori tipul pur, vom întâlni de obicei combinaţii atât fizionomice, cât şi comportamentale. Cu alte cuvinte, ideea modelează materia, o defineşte, o particularizează, îi dă chip.

autor, Camelia Radu