Teatru Film

Filmul „Poziţia copilului", regizat de Călin Peter Netzer, a primit, sâmbătă seară (16 februarie), trofeul „Ursul de Aur" pentru cel mai bun film, la cea de-a 63-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin.

„Voi încerca să spun ceva, deşi am rămas fără cuvinte", a declarat regizorul Netzer emoţionat, după înmânarea premiului de către preşedintele juriului Berlinalei din acest an, regizorul chinez Wong Kar Wai. Netzer a mulţumit juriului, echipei, scenaristului Răzvan Rădulescu, directorului de imagine Andrei Butică și producătoarei Ada Solomon.

Un trofeu meritat

„Poziția copilului" a convins nu numai jurul şi analiştii de specialite, ci şi presa germană şi mediile online. „Un câştig aşteptat şi meritat", comentează Der Spiegel în ediţia electronică. „O lecţie despre dragostea bolnăvicioasă de mamă", scrie săptămânalul Die Zeit. Povestea relaţiei patologice între mamă şi fiu, plasată în societatea coruptă din România primeşte numai cuvinte de laudă şi de la cotidianul Tagesspiegel din Berlin: „Cinematografia românească arată din nou cât e de puternică".

„Poziţia copilului" s-a aflat în competiţia oficială a Berlinalei 2013 alături de alte 18 filme, şi cu o zi înainte primise deja premiul Criticii Internaţionale.
Referitor la acest nou succes al cinematografiei româneşti contemporane, maestrul Victor Rebengiuc a mărturisit: „Sunt foarte fericit. Este încă o dovadă a forţei pe care o are cinematografia din România. Îi felicit din inimă, este un mare succes. Merită din plin această distincţie. O felicit pe Luminiţa Gheorghiu cu care am colaborat de foarte multe ori, este o actriţă deosebită, remarcabilă. Mă bucur din suflet pentru succesul lor şi abia aştept să văd filmul".

Relaţie bolnavă într-o societate nesănătoasă

Linia narativă începe cu accidentul pe care îl provoacă Barbu (Bogdan Dumitrache) şi în urma căruia îşi pierde viaţa un copil. Mama sa Cornelia (Luminiţa Gheorghiu), o femeie din pătura de sus a societăţii, mânată de un control obsesiv asupra fiului ei, începe să tragă sfori, pentru a-l scăpa pe acesta de pedeapsa cu închisoarea.
Dar dincolo de portretul societăţii româneşti corupte, Netzer povesteşte o psihodramă între o mamă şi fiul ei. „Am pornit în primul rând de la relaţia mea cu mama mea, dar de aici încolo am mers pe linii ficţionale", a declarat regizorul, în cadrul conferinţei de presă, de la Berlin.
Sursa: www.dw.de