Oameni printre noi

„Sunt Tămâian Ioan, sunt născut în vechiul Maramureş al dacilor liberi, acolo unde bunicii şi părinţii noştri nu au fost îngenuncheaţi de imperii şi nici de comunişti. Au pierdut totul dar s-au ridicat , au ramas drepţi în faţa lui Dumnezeu şi a vieţii. De la ei am învăţat ce înseamnă demnitatea, încrederea şi respectul şi tot de la ei am învăţat să fiu om între oameni. Am studiat şi absolvit Academia de Arte Frumoase „Ion Andreescu" din Cluj Napoca, promoţia 1982, am lucrat 10 ani la Fabrica de sticlă din Avrig, unde alături de colegii mei ingineri, muncitori şi maiştrii am ţinut sticlăria sibiană la cel mai înalt nivel în lume, prin creaţiile mele. Mi-am construit singur un atelier de sticlărie la Şelimbăr, îl cunoaşteţi sub numele de "Ion Art Glass", pe care l-am dezvoltat şi l-am transformat într-o fabrică de renume internaţional, vizitat de turişti ce vin în Sibiu din întreaga lume. Vă aştept şi pe dumneavoastră la atelierul meu", se destăinuie artistul pe pagina sa de facebook.

Măiestrie

Ioan Tamâian este fiu de meşter

sticlar şi confecţionează manual, inspirat şi plin de vervă, în atelierul său din Şelimbăr, judeţul Sibiu, diverse obiecte de artă, dar mai cu seamă globuri pentru Crăciun, unicat sau în serie, unele împodobite cu foiţă de argint sau de aur care se vând chiar cu 80 de euro bucata, în special pentru clienţi din străinătate.
Şi pentru că uimesc prin frumuseţe, distincţie, meticulozitate, nu o dată, podoabele artistului ajung, prin comenzi speciale, Chiar şi la Casa Albă, pentru Bradul Preşedintelui SUA sau la alte instituţii de vază de pe diverse meridiane.

Ion Tămâian a avut de mic o înclinaţie aparte către artă, în general, vraja sticlăriei atrăgându-l în mod deosebit şi stârnindu-i pasiuni şi dorinţa uriaşă de a bucura pe oricine cu rodul mâinilor şi suflării sale.

„Toata viaţa mea a fost legata de sticlărie. Lângă satul naşterii mele, care se afla în apropiere de Satu Mare, era fabrica de sticla de la Poiana Codrului, cea mai veche din ţară. Copil fiind, am văzut, acolo, prima dată sticlarii lucrând şi mi-a plăcut. Şi astăzi am convingerea ca sticlarul nu-i doar un muncitor, ci un adevărat artist. Practic, am pornit de la zero", mărturiseşte meşterul pe site-ul atelierului său.
Până după Revoluţie, a lucrat la fabrica de sticlă din Avrig.

Înainte de Revoluţie, a reuşit să vândă lucrările realizate la fabrica de sticlă din Avrig în toate ţările lumii, dar, odată ajunse în Germania sau China, conceptul era copiat de cei de acolo, care şi-l însuşeau.

„La noi nu exista cultura unui nume, a unui brand. Furtul a ceea ce se numeşte proprietate intelectuală se realiza cu acordul statului. Pe vremea aceea, erai un om fără nume, ca artist", susţine Ion Tamâian.
După 1989, a mai lucrat un an la Avrig, dar, pentru că nu îi plăcea încotro se îndrepta politica firmei, a plecat din sistem, deschizându-şi propriul atelier.

„Era un atelier mic, în demisolul socrilor mei, la Tălmaciu. Lucram cu soţia, la un singur cuptor, diferite obiecte de artă", îşi aminteşte artistul.
Cu trudă şi pasiune, parcă vrând să dăruiască totul, meşterul şi-a deschis propriul atelier, la Şelimbăr. Acolo este acum viaţa şi frumuseţea care străbate minunile ce-i ies din mâini.
Meşterul foloseşte diferite tehnici de confecţionare a globurilor şi chiar metale preţioase, fiind ajutat de meşteri sticlari, dar si de un chimist din Bucureşti, care realizează ingenioase compoziţii chimice ce se mulează pe creaţiile sale.
Tehnica este, în mare parte, secretă. Totuşi ne lasă să aflăm că sticla încălzită la temperaturi cuprinse între 900 şi 1.300 de grade Celsius este trecută prin culoare, apoi prin sărurile de argint şi după aceea se formează globul, prin suflare printr-o tijă, până ajunge la dimensiunea dorită. De câteva ori, globul este ţinut în cuptor, la călduri impresionante, pentru ca metalul preţios şi sticla să se contopească. Astfel, cristalul, argintul, foiţa de aur, culorile şi migala capătă forme de basm, de parcă însuşi moş Crăciun, cu magia sa, le-ar fabrica în taină.
Preţurile pot ajunge până la 40 sau chiar 80 de euro, iar comenzile, uneori, se fac din timpul verii.
Mai mult decât o profesie, e artă, pasiune şi bucurie.
Numeroase dintre lucrările sale au fost expuse nu o dată peste hotare: Cornig Museum (S.U.A. 1984), Coburg (Germania 1985), Lausanne (Elveþia 1986), Kanatzawa (Japonia 1988), Norvegia (1991), Galeric Herriger, Fraunau Passau şi Hannover (Germania 1992).
Sursa: www.adevărul.ro