Nu Rata!

Nu rataţi una dintre cele mai valoroase expoziţii care au ajuns în Ploieşti! Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova găzduieşte, până pe data de 2 septembrie, una dintre comorile reprezentând un reper istoric şi cultural recunoscut peste hotare: Tezaurul de la Pietroasa.

Expoziţia temporară „MARI TEZAURE ROMÂNEȘTI - TEZAURUL DE LA PIETROASA” este organizată în colaborare cu Muzeul Naţional de Istorie a României şi Muzeul Judeţean Buzău. Iubitorii de istorie pot admira, în această perioadă, tezaurul cunoscut popular sub denumirea de „Cloşca cu puii de aur”. Numele popular a fost inspirat de formele stilizate - de păsări - avute de fibule. Astfel, fibula mare ar fi fost „cloşca”, iar celelalte patru fibule, două mijlocii şi două mai mici - dintre care una s-a pierdut imediat după descoperire - ar fi fost „puii”.

Tezaurul de la Pietroasa a fost descoperit în martie-aprilie 1837 de doi ţărani în timp ce luau piatră de pe dealul Istriţa (750 m), la hotarul dintre Prahova şi Buzău. Din tezaurul compus iniţial din 22 de piese, autorităţile au putut recupera doar 12, în greutate totală de aproape 19 kg. Dintre acestea cinci sunt lucrate doar din aur: un platou mare, o cană (oenochoe), o pateră cu decor în relief şi o statuetă în centru, un colan cu inscripţie şi un colan simplu, iar şapte sunt împodobite şi cu pietre preţioase: un colan, patru fibule şi două vase poligonale, unul octogonal şi altul dodecagonal. Cele zece piese pierdute au fost probabil trei colane, dintre care unul cu inscripţie, o cană asemănătoare cu cea păstrată (oenochoe), o pateră simplă, nedecorată, o fibulă mică, probabil pereche cu cea mai mică dintre cele păstrate, şi două perechi de brăţări încrustate cu pietre.

Aspectul de astăzi al tezaurului care datează din secolele IV-V, este rezultatul mai multor distrugeri şi restaurări. De la ţăranii care l-au descoperit, Ion Lemnaru şi Stan Avram, a fost cumpărat şi a ajuns în mâna anteprenorului Verussi, pe vremea aceea însărcinat cu supravegherea construcţiei unui pod peste pârâul Câlnău. În dorinţa de a face piesele cât mai compacte şi mai uşor de transportat acesta le-a lovit cu toporul. Din tezaurul compus iniţial se pare din 22 de vase şi podoabe de aur s-au putut recupera numai 12, succes datorat însă doar interesului deosebit manifestat de Banul Mihalache Ghica, posesorul unei renumite biblioteci şi colecţii de antichităţi, pe atunci vornic al Departamentului Treburilor Dinăuntru, un fel de ministru de interne, şi totodată frate al domnitorului de atunci al Tării Româneşti, Alexandru Ghica. Prin intermediul Banului Mihalache Ghica tezaurul a devenit destul de repede cunoscut în mediul savant fără a se bucura încă de o foarte mare popularitate în mediile mai puţin instruite. Această popularitate va fi obţinută abia după 1867, anul marii expoziţii universale de Paris organizată sub înaltul patronaj al lui Napoleon al III-lea. Special pentru acest eveniment, Alexandru Odobescu va superviza restaurarea pieselor de către un bijutier parizian. Cu aceeaşi ocazie, a fost realizată şi o vitrină gândită să pună în valoare frumuseţea obiectelor şi, în acelaşi timp, printr-un sistem de închidere special, care permitea transformarea sa în seif pe timpul nopţii, să le asigure toată securitatea. Reîntors în ţară, la nici zece ani după ce îşi obţinuse faima internaţională, la sfârşitul lunii noiembrie a anului 1875, într-o noapte în care îngrijitorii Muzeului de Antichităţi, aflat pe atunci în clădirea Universităţii, au uitat să închidă vitrina şi să o transforme în seif, tezaurul a fost furat. Emoţia a fost atunci foarte mare, şi pentru recuperarea sa a avut loc o întreagă desfăşurare de forţe. La începutul anului 1876 tezaurul a fost recuperat dar, din păcate unele piese avuseseră mult de suferit, colanul cu inscripţie fiind cel mai deteriorat. După ce în anul 1884 trece printr-un incendiu şi pentru a fi salvat este aruncat pe fereastră, în a doua jumătate a aceluiaşi an face o călătorie la Berlin de unde s-a întors cu o faţă nouă, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi. Această ultimă restaurare a fost realizată de Paul Telge, un orfevrier german care a lucrat şi pentru Casa Regală a României. Un alt moment foarte important al biografiei tezaurului este anul 1917, când împreună cu tot tezaurul României este trimis la Moscova. De acolo el s-a întors abia în 1956, când Uniunea Sovietică a restituit României tezaurul artistic trimis în timpul Primului Război Mondial. Din 1971, anul inaugurării, tezaurul de la Pietroasa a putut fi admirat în expoziţia Tezaur Istoric a Muzeului Naţional de Istorie a României.