Muzică

Phoenix, cunoscută în Occident ca Transsylvania-Phoenix, este o formaţie românească de muzică rock, o legendă vie şi de neînvins, înfiinţată în 1962, la Timişoara. În 1960 pe marile ecrane din România a rulat "Tinerii", film ce a lăsat urme adânci adolescenţilor din acea vreme. Deşi la modă erau solişti ca Paul Anka, Elvis Presley sau Domenico Modugno, Nicu Covaci a fost fascinat de 'prima formaţie de chitare electrice din lume', visând să aibă un grup asemenea.

Phoenix: deschizători de drumuri în muzică în România celei de a doua jumătăţi a secolului XX are un statut al său, o legendă care bate în inimile a sute de mii de români. Abordând numeroase subgenuri ale rock-ului; traseul stilistic al celor de la Phoenix a pornit de la muzică beat, evoluând spre rock psihedelic şi hard rock, cu un număr de experimente de rock progresiv. În anii 1970, efectele schimbărilor politice din ţară asupra vieţii culturale au adus la destrămarea multor formaţii de gen. Phoenix a avut una dintre cele mai neaşteptate evoluţii, dând naştere etno rockului (inspirat din folclorul românesc autentic).

Istoric
Perioada beat (1962-1970)
Formaţia este una dintre primele de muzică rock din România (alături de Uranus, Cometele şi alte câteva), numite în epocă „formaţii de chitare electrice". Titulatura iniţială a fost „Sfinţii", schimbată în „Phoenix" la propunerea chitaristului Claudiu Rotaru pentru a evita conflicte cu autorităţile vremii, nume, ce s- a dovedit însă, mult mai expresiv.

Anul înfiinţării Phoenix este, de fapt, 1961, grupul făcându-şi debutul un an mai târziu. Primii ani au fost mai curând o fază de experimentare a noului gen muzical (în plină dezvoltare şi în Vest), practicile formaţiilor din invazia britanică (The Beatles, The Rolling Stones) fiind iniţial imitate.
Prima compoziţie proprie a fost „Ştiu că mă iubeşti şi tu", înregistrată la radio în 1964. Din anul următor datează alte două înregistrări („Bun e vinul ghiurghiuliu" şi „Pădure, pădure"), care erau şi primele melodii inspirate din folclor.

Perioada blues
Ţiganiada (1970-1971)Imediat după plecarea lui Moni în S.U.A., formaţia Phoenix a fost interzisă pe plan local pentru mai bine de un an. ARIA nu mai avea voie să facă turnee cu ei, iar la Radio şi la Televiziune nu s-au mai difuzat înregistrările avându-i ca protagonişti. Claudiu Rotaru se retrăsese din formaţie, astfel încât din vechea componenţă mai rămăseseră doar Nicu Covaci, Dorel Vintilă, Bela Kamocsa şi Günther Reininger.

Urmează o scurtă perioadă în care formaţia cântă mai multe piese blues-rock, în majoritate compoziţii de-ale lui Günther Reininger, cu text în limba engleză. Acesta era solist vocal, cântând totodată şi la pian. Formaţia dădea reprezentaţii în fiecare sâmbătă seara, la clubul PM6. Cu un repertoriu asemănător s-au prezentat şi la Festivalul Studenţesc din 1970, organizat la Sala Palatului din Bucureşti, dar impresia lăsată nu a fost extraordinară.
O altă experienţă notabilă din această perioadă a fost realizarea unui concert la Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara, în care secţiunea ritmică a fost susţinută de doi toboşari: Dorel Vintilă și Eugen Gondi, la ora aceea un toboşar de jazz virtuoz, recunoscut. Primul a preluat metrica şi fluxul pieselor, în timp ce al doilea a realizat break-urile şi percuţia.
„Chiar un schimb de cinele era împărţit între cei doi astfel încât nici unul dintre ei să nu lovească de două ori la rând şi să alterneze în lovituri. Doi toboşari, având o anumită inerţie, nu puteau nici să accelereze, nici să tragă, aşa cum ar fi făcut-o unul singur."-Nicolae Covaci

În decembrie 1970, Victor Cârcu reuşeşte să îi convingă pe membrii formaţiei să participe la realizarea piesei de teatru „Ţiganiada", a lui Ioan Budai-Deleanu. Fiecare primise un rol, inclusiv textierii şi oamenii apropiaţi formaţiei, unii trebuind să şi cânte la un moment dat. „Toţi cei din clanul Phoenix participau la piesă, deveniseră actori, dar nu trebuiau să facă altceva decât să se joace pe ei înşişi, sinceri, aşa cum erau, plini de sarcasm, de cinism, plini de inventivitate şi spontaneitate, plini de umor. Montarea a fost o lovitură de geniu dată celor consacraţi în acea vreme."- Nicolae Covaci
Turneul care a urmat, în decembrie 1970 - ianuarie 1971 a fost încununat de un real succes..
Ulterior acestui turneu teatral a fost cooptat Liviu Butoi, care cânta la flaut şi la oboi. Au fost susţinute o serie de concerte cu ARIA. Din această perioadă datează melodiile „Dorinţa", „Aminteşte-ţi", „Niciodată" şi probabil şi „Te întreb pe tine, soare...". De asemenea compun noi piese cu filon folcloric, încercând să-şi creeze un stil specific.
Participă la cea de-a doua ediţie a Festivalului „Club A", în mai 1971. Cu mai multe piese de folclor arhaic, aproape toţi membrii obţin premii individuale pe instrumente.

Perioada etno-rock (1971-1977)
În noaptea de 1- 2 iunie 1977, camionul cu formaţia ascunsă în boxe părăseşte ţara prin vama de la Porţile de Fier. După mai multe ore de stat în vamă, în timpul cărora camionul este percheziţionat de către grăniceri, Nicu Covaci, care emigrase legal în Olanda cu un an înainte, reuşeşte să-i scoată clandestin din România, trecând în Iugoslavia. După cum povesteşte liderul formaţiei, vigilenţa grănicerilor vecini a fost adormită cu pachete de bani şi discuri cu muzică.
Pentru Phoenix, libertatea de a fi şi de a se exprima a fost de ordin primordial, lucru care s-a adeverit în decursul deceniilor. Din acest motiv, Phoenix este poate singura formaţie românească îndreptăţită să-şi adjudece statutul de legendă rock. Deschizători de drumuri în muzica adresată publicului larg din România celei de-a doua jumatăţi a secolului XX, membrii formaţiei au abordat numeroase subgenuri ale rockului. Documentându-se profund în domeniul datinilor şi obiceiurilor folclorului pre-creştin, au realizat astfel o sinteză între muzica arhaică şi mijoloacele moderne de expresie. Phoenix acoperă în regim de continuitate o plajă de public de patru generaţii. De-a lungul timpului, fanii au perceput, în egală măsură, muzicalitatea şi mesajul spiritual cu aspect protestatar transmis, identificându-se permanent cu simbolul Phoenix.
La mulţi ani, Phoenix!