Muzică

Dick Perdok, un olandez în România. „The Dutchman" s-a stabilit în urmă cu ceva vreme în Cluj-Napoca. Este un om plin de viaţă, cu sufletul încărcat de muzică.
Deşi, iniţial era cunoscut în ţara natală şi, mai apoi, în România, ca om de afaceri, cu timpul, hobby-ul dedicat muzicii l-a acaparat de tot, transformându-se în profesie. Şi nu oricum! Planul său, dacă va scoate bani din asta, este să facă donaţii caselor de copii.
După două refuzuri de a pleca la insistenţele Sony Music USA, el să hotărât să rămână în România unde are şi o mică afacere de câţiva ani, în comuna. Apahida, la 10 kilometri de Cluj.
Până acum, Perdok a înregistrat două albume cu piese ale unora dintre cei mai cunoscuţi muzicieni ai tuturor timpurilor şi care îi sunt muză artistului, precum Elvis Presley, Frank Sinatra, Demis Roussos, Neil Diamond, Tom Jones, dar şi ale unui cântăreţ de origine olandeză - Rene Froger, pe care intenţionează să le vândă, iar banii îi va dona fundaţiei „Clujul are Suflet".
Iată câteva dintre confesiunile lui Dick Perdock, pentru cititorii noştri:

ArteFapte: Întâi de toate, spuneţi-ne, dumneavoastră cum vă descrieţi: om de afaceri sau artist? Ce scrie în cartea dvs. de vizită?
Dick Perdok: Sincer, cel mai aproape de suflet, acum, este muzica, arta. Mă prezint ca showman. Dacă mai înainte spuneam că sunt om de afaceri, acum aş zice că asta a rămas în urmă, mai mult un hobby sau o amintire. Acum, cea mai mare parte a eforturilor şi timpului le dedic muzicii. Simt că asta trebuie să fac.
ArteFapte: Vorbiţi cu patos. De unde pasiunea pentru muzică?
Dick Perdok: Da, bună întrebare. Aş putea să sun că, într-un fel, e o moştenire de familie. Mulţi din familia mea au făcut muzică, de altfel este o tradiţie în Olanda educaţia muzicală. Şi aş spune că am muzica în sânge. În plus, am făcut şcoala de muzică: am învăţat pian, acordeon, orgă, canto, încă de pe la 12-13 ani. Şi, odată ce te apropii de tainele muzicii, o înveţi şi o savurezi, gata, nu te mai poţi despărţi de ea. Acum, ce pot să spun?! Vorba aceea: muzica e viaţa mea!
ArteFapte: Cel mai recent show a fost pe 20 octombrie, la Cluj.
Dick Perdok: Da. „An American Show", un spectacol dedicat memoriei lui Frank Sinatra, dar şi altor mari voci ale secolului 20.
ArteFapte: Interesant. Într-o perioadă în care cu totul alte curente şi topici cuceresc inimile publicului, rămâneţi fidel muzicii „de epocă". Sunteţi sigur că atrageţi oamenii cu muzica de altădată, în contextul actual?
Dick Perdok: Fireşte. Este o muzică blândă, nemuritoare, plină de sentiment. O muzică, dacă se poate spune aşa, cu melodie! Vedeţi, lucrurile din jurul nostru, întâmplările, lipsa de speranţă, uneori, ne sărăceşte, ne fură sentimentele, ne face indiferenţi şi reci. Tocmai de asta vreau să readuc în scenă şi mai ales în inimi muzica bună, romantismul. Să aduc bucurie, romantism, iubire, mângâiere, dans. Cred că avem nevoie mai mult ca oricând de aşa ceva.
ArteFapte: Ce pregătiţi pentru zilele următoare?
Dick Perdok: Am deja programate trei spectacole în Olanda, pe 1, 2 şi 3 noiembrie, iar pentru anul viitor patru show-uri în Italia şi sunt în negocieri pentru mai multe spectacole în Canada şi, poate, chiar în Brazilia. Sunt spectacole de anvergură, în care atmosfera e susţinută cu un show de lumini şi efecte speciale, decoruri, dansatori, tot ceea ce poate crea feerie scenică. Fiecare spectacol vreau să fie un eveniment, un dar frumos şi de neuitat pentru fiecare.
ArteFapte: Vă rog să ne spuneţi cum vi se pare viaţa muzicală, showbiz-ul în România faţă de Occident, faţă de Olanda în speţă.
Dick Perdok: Aşa cum am mai spus, totul porneşte de la educaţie. În Olanda e înstăpânit ca fiecare să aibă o educaţie muzicală sănătoasă, pentru că se ştie că muzica modelează şi chiar disciplinează sufletul. În România, nu e tocmai aşa. În plus, aici este vorba şi de influenţa greutăţilor de zi cu zi, de preocuparea fiecăruia să aibă ce mânca să poată duce copiii la şcoală, e şomaj, e şi sărăcie. Oamenilor rar le arde să meargă să facă muzică sau să meargă la un concert ori să discearnă între muzica bună şi muzica de kilogram. În România, mulţi se limitează în a asculta pe fugă muzică în maşină, la instalaţii nu tocmai performante şi nu foarte atent, pe când în Olanda şi în Vest, în general, cei mai mulţi au acasă sisteme ultra performante „home cinema", pentru a viziona concerte şi îşi permit mult mai mult să meargă la spectacole de operă, concerte de toate tipurile, şi fac muzică. Îşi dau copiii de la 4-5 ani la pian sau vioară, îi duc la spectacole, le insuflă anumite obiceiuri. Nu concep viaţa fără muzică.
ArteFapte: O ultimă întrebare: ce artişti români preferaţi?
Dick Perdok: Da. Am câţiva în suflet: Dan Spătaru, Gică Petrescu, Gabriel Dorobanţu, iar dintre cei mai tineri, Andra şi formaţia 3 Sud-Est.
ArteFapte: Vă mulţumim. Mult succes.
Detalii despre activitatea lui Dick Perdok pe pagina de facebook a acestuia.