Literatură

Mi-au fost dragi cărţile îndelung migălite de autorii lor, de parcă aceştia ar avea în minte creaţia unui copil de hârtie, însufleţit de cuvânt, şlefuit ca formă şi prezentare de însuşi ADN-ul poetic. Aşa este „Tellus”, volumul de debut al poetului Călin Derzelea, o carte proiectată în spaţiul visului personal, având formă estetică după chipul şi asemănarea unui interior sensibil şi profund. Tema cărţii se relevă încă de la imaginea coperţii, creată de poet, unde palma bunicii, fotografiată de el însuşi, cuprinde cu gingăşie titlul cărţii, asemeni unor artere fine prin care pare că pulsează sângele vieţii. De altfel, cartea este ilustrată cu fotografii simbolice, alb-negru, realizate

de poet în locuri dragi, care completează cu imagini contemplative textul. Simplu, elegant, de la prima vedere volumul vorbeşte despre un autor care respectă, iubeşte şi venerează poezia, actul creator în sine. Detaliile estetice te introduc uşor în atmosfera misterioasă a versurilor ce nu se lasă cucerite de la prima citire, ci crează o stare de clar-obscur în imaginaţia cititorului, invitându-l la meditaţie, adică, la un gest mai profund decât răsfoirea fugară. Vorbindu-ne de la început pe tonalitatea dorită de autor, volumul se insinuează în viaţa noastră cu o fineţe remarcabilă. Începutul literar este dedicat mamei, o doamnă cu totul specială, şi bunicii, cărora a ştiut să le prelungească prezenţa dincolo de oglinda sufletului. De la bunică la mamă, apoi la el însuşi, migrând spre cititor, urzeala rădăcinilor vieţii devine vers, într-un nou orizont.

O carte ca o întemeiere, prin care sevele energiilor româneşti urcă spre viitor. De altfel, Călin Derzelea nu se sfieşte să adopte într-o manieră modernă, teme vechi, surprinzănd prin ingeniozitatea reorganizării estetice. In poezia Bolero, ritmul poetic sugerează paşii ielelor (m-a luat/m-a luat de mână/m-a luat de mână şi în joc m-a tras/în jocul flamei cu miros de ars/ a ielelor stăpână), aşa cum în Cântec, străvechi mitologii urcă spre noi într-un gest firesc (Murmură pajiştea/pagină dezlegată/Din volumul/Pământului/Legănată de plug/Vânturată de fiară), pe care azi, într-o lume ameţită de iureşul modernismelor, abia dacă le mai recunoaşte cineva, neîndrăznind să le actualizeze prin vers. Călin Derzelea are curaj, crede în mesajul lor şi reuşeşte să le dea glas, să le reînvie cu originalitate. 

Tema pământului (Tellus sau Terra Mater), ca vatră, energie, zeitate leagăn, noroi existenţial, răscumpărare şi speranţă, greutate, regăsire, protecţie şi sens, regenerare şi orizont, ca mamă şi tată, ca sine, este migălos frământată în creuzetul emoţional, devenind inepuizabilă hrană(unde ai sădit fărâma va creşte din eon împletire – poezia „Tellus”). Pe acest portativ al materiei generice, lumina şi gândul desenează note originale, o fiinţare puternică a poeticului (“Neuroştiinţe pe plajă” – una dintre cele mai frumoase poezii, care îi prefigurează stilul viitor). Fără seva hrănitoare şi protectivă a Terrei, aducătoarea tuturor transformărilor noastre, nu am fi posibili, aşa cum, fără poet, poezia, creaţia, nu ar exista („Contorsionism”).

De la întemeierea lumii, până la diurnul citadin, călătoria versurilor sale este o recompunere lirică a unei identitaţi, clarificare prin care poetul îşi configurează matricea literară. Vocea interioară - şi ca atare stilul - are o tonalitate gravă, şoptită, sugerând misterul existenţial. Mesajele, metaforele, sugestiile devin de asemenea purtătoarele unor
emoţii vechi, de aceea vocabularul conţine cuvinte cu rezonanţe adânci, inconfundabile, uneori străvechi (centaur, tăciune, răpit, cuptor, sfârâie, pustii, soartă, vrajă, candelă, găselniţă, pustnic, fiară, stîpân, căuş, bezmetic, războinic, scoarţă. mămăligă, zămisleşte, vântoasă, etc). 

Călin Derzelea nu este adeptul artificiilor, al jocului poetic fără sens, ar inovării facile, el apelează la sensuri filozofice, de multe ori mitice, cărora le dă o cale metaforică dictată de înţelegerea personală a lumii, inovând profunzimi, nu doar imagistică. Defininindu-şi scrisul ca pe o „necesitate de comunicare mai înaltă”, el preferă să îşi pună cititorul la încercare, chiar dacă ştie că acest drum este mai greu, dacă ar fi să conteze succesul imediat. De altfel, a ezitat să publice, sfiala în faţa acestui demers vorbind despre responsabilitatea în faţa cuvântului.

Meritul tipăririi acestui volum de debut revine Editurii „Grinta” din Cluj, în cadrul unui proiect de promovare a poeţilor debutanţi valoroşi din toată ţara. Membru al Cenaclului literar „Atitudini”, al Casei de cultură „I. L. Caragiale”din Ploieşti, autorul volumului de debut „Tellus” rămâne o prezenţă pe cât de discretă, pe atât de convingătoare, care ne permite să fim curioşi în privinţa evoluţiei sale ulterioare, dar încrezători. Copacii de esenţă tare cresc încet, nu e aşa?

Camelia Radu