Written by Iuliana Radu Thursday, 18 April 2013 16:03
Acum, nelinişte şi ape tulburi
împrejur nu pot vedea
ceaţa împleteşte irisul
cutremurul zilelor de mâine îl resimt de ieri
Cerul şi-a întors faţa.
Pâinea e îmbâcsită
mişună blestemele
şi apa clocoteşte în zadar
nimic n-o încălzeşte
florile m-au salutat de adio
şi frunzele s-au aruncat de pe tulpini
beţele au vrut să ardă
dar să stea, le-am implorat.
Vântul fuge de la geam
zăpada, simt că m-a uitat
doar gerul mă-ncălzeşte cu prezenţa.
Culorile s-au albit, iar albul a devenit brun
Astrul stă răpit
De saci cu fulgere-n nări.
De multe ori mi-e dor să scriu, să cânt
mi-e dor de nopţi mai zgomotoase
ies atât de des s-ascult
dar noaptea nu mai scoate zgomote.
Azi, n-am să-ţi spun vorbe de adio
nici mie nu-mi sunt dragi
şi mi-e teamă să-ţi mai scriu
frământări de aici, de azi.
autor, Dănuţ Rotaru
