Editorial

de Nicu Boaru

Nu e comod pentru vreun comentator sau (b)analist politic ori autor de (cr)editoriale cum mă doresc să-ţi iasă niscaiva impresii provocate de neliniştita şi totuşi apatica societate românească. Dificultatea amară a amărâtului de glosator de situaţii vine şi din aceea că orice ar zice se vede contrazis prompt nu de-o afirmaţie a părţii celeilalte, ci de situaţii obiective, compacte şi irefutabile. De exemplu: Nu poţi să mai spui acum (fiindcă nu ţi se publică ... la nivel central) că lucrurile merg prost în ţară.

Anumite trusturi de presă au stabilit că există un singur „om negru”, care uite!, a venit fără să fie ora 12.00 (şi a venit pentru a treia oară!); restul, sunt parcele smălţate cu azalee, peste care plutesc norişori albicioşi şi din care coboară pe scripeţi minunaţi, silenţioşi, îngeri bucălaţi. Nimeni nu vorbeşte că euro a explodat (ba chiar a implozat); că benzina a trecut de 6 lei!!; că din măririle promise, jumătatea primită e demult teşită prin scumpirea vieţii de zi cu zi.

Oricum, nopţile devin tot mai lungi şi mai albitoare, şi asta nu numai pentru că am trecut de 21 iunie. Constantă este o zarvă, un climat nu foarte pur de aparentă intransigenţă din partea aceloraşi trusturi, neobosite în a căuta discuţia şi neîmpăcarea. V-am mărturisit de atâtea ori (sau nu v-am ascuns) dragi cetitori simpatia mea pentru orientarea revoluţionarilor de la 1848 şi-ai făuritorilor României moderne.

Sunt un om în panteonul căruia Rosetti şi Brătianu înseamnă la fel de mult, deşi cele două ilustraţii ale României incipiente se duşmăneau de moarte. Aşa erau liberalii pe timpuri şi aşa au fost până prin 1946-1947 când orice formă de libertate a fost jugulată. Independenţi, critici, intelectuali de forţă, oameni cu umor, cu sare şi piper în replici, liberalii nu practicau colectivisme şi maimuţăriri de şefi; nu papagaliceau, nu îşi idolatrizau şefii: îi admirau critic sau îi detronau. Ceea ce vedem noi acum reprezintă un otova cvasi-generalizat al populaţiei nu numai al electoratului. Iar referendumul (plebiscitul) de duminică a dezlănţuit umori şi chiar resentimente, şi nu e bine.

S-au întâmplat, zeci, sute de mărunte evenimente (scuze pentru adjectivul contradictoriu) care au vorbit şi despre ceea ce v-am fluturat prin faţa ochişorilor dvs. inteligenţi: o senzaţie de frică şi un sentiment de îngrijorare al multor intelectuali care nu se află în prim-planul vieţii sociale dar care sunt constrânşi să suporte ironii, coliziuni ba chiar afurisenii („coliviuni”) prin variile medii nu chiar foarte nutrite cultural pe care le străbatem.

Mai mult pe www.actualitateaprahoveana.ro