Bagă-ţi minţile în cap!

             Eşecul şcolar nu este o problemă nouă, de-a lungul timpului au fost realizate multiple cercetări pentru identificarea şi prevenirea eşecului şcolar. Odată cu trecerea timpului şi apariţia unor noi factori ce contribuie la acest fenomen negativ în rândul elevilor, schimbarea viziunii educativ – informative şi formative , egalitatea de şanse privind educaţia , suportul psihopedagogic oferit în şcoli , este necesară o implicare a tuturor factorilor ce contribuie la educaţia şcolară pentru stoparea şi eventual eradicarea acestui fenomen.

Eşecul şcolar este un fenomen periculos, deoarece el determină efecte negative  atât în plan psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care-şi va pierde tot mai mult încrederea în propriile posibilităţi şi capacităţi  ajungând să dezvolte  o teamă de eşec, cât şi pe plan social, pentru că eşecul şcolar permanentizat „stigmatizează”, „etichetează” şi conduce la o marginalizare socială cu un nivel crescut de comportamente deviante şi infracţionale.

          Eşecul şcolar are la bază mai mulţi factori care pot fi diferiţi, dar cel mai adesea asociaţi, elevul se confruntă cu   o serie de dificultăţi şcolare care au ca principale cauze: propria persoană, părinţii şi familia, şcoala , comunitatea locală, etc.

         Putem distinge cinci mari tipuri de dificultăţi pe care elevul poate să le întâmpine:

     1.Dificultăţi de natură somatică;

1. 2.Deficienţe intelectuale/cognitive;
2. 3.Probleme de învăţare de ordin instrumental;
3. 4.Dificultăţi de ordin afectiv privind direct copilul, adesea familia sa;
4. 5.Slăbiciuniprivind şcoala, dar adesea şi părinţii;

1. 1.Deficienţele de natură somatică;

      Pentru a evidenţia o afecţiune somatică, un deficit senzorial sau condiţiile de viaţă aberantă pe plan fizic, este necesar un examen somatic complet şi o anchetă orientată în acest sens. În acest sens un rol predominant îl are familia care trebuie să fie sensibilă la problemele de sănătate ale copilului prin realizarea unor controale medicale de specialitate, dar şi medicii prin stabilirea unui diagnostic corect şi măsurilor de vindecare.

O boală cronică (diabet, infestarea cu h.i.v., pneumonii, etc.), o reacţie cutanată, infecţii repetate, o deficienţă  somatică de lungă durată pot perturba şcolaritatea din două motive:

-         absenţe repetate (nu întotdeauna justificate).

-         respingerea mai mult sau mai puţin ascunsă a bolii somatice  de către ceilalţi copii, de părinţi şi dascălii acestora.

      Igiena de viaţă a copilului : o oboseală, o instabilitate pot fi legate  de o aberantă organizare  a zilei de lucru a copilului, de la şcoală, ca şi de acasă. Trebuie să se insiste asupra momentelor suficient de prelungite şi frecvente pentru a asigura nevoia de cheltuială motrică şi de destindere, ca şi asupra necesităţii  unui somn îndestulător şi de bună calitate.

     Profesorul, învăţătorul , medicul şi familia pot contribui decisiv la identificarea cauzelor de natură somatică ce pot conduce la eşec şcolar, iar prin colaborarea factorilor implicaţi se poate interveni din timp prin măsuri educative adaptate la nevoile elevului.

 2.Deficienţe intelectuale:

          Eventualitatea unei deficienţe intelectuale/cognitive constituie, în materie de retard  sau eşec şcolar, o teamă mai mult sau mai puţin mărturisită de părinţi. Diagnosticarea deficienţelor intelectuale profunde se poate realiza  şi înainte de vârsta şcolară, dar deficienţele medii şi cele lejere nu pot fi suspectate decât în momentul contactului cu şcoala un mare rol având învăţătorul şi profesorul psiholog în şcolile unde există acesta.   

           Pentru identificarea deficienţelor intelectuale există o serie de teste ce pot fi aplicate(teste proiective, teste pentru stabilirea Q.I. , etc), iar programa individualizată aplicată de învăţător poate constitui un suport real pentru evitarea eşecului şcolar.

1. 3.Dificultăţi instrumentale:

          În adaptarea copilului la şcoală sunt implicate mijloacele pe care subiectul le foloseşte pentru a se cunoaşte şi pentru a cunoaşte lumea exterioară: mai ales motricitatea sa, viaţa perceptivă, limbajul şi inteligenţa sa. Dificultăţile sau perturbarea acestor funcţii au ca urmare dificultăţi în realizarea unor activităţi precise (scriere, citire, calcul matematic), sau  a unor activităţi de ordin general (capacitatea de a-şi exprima propriile gânduri, dificultăţi de raţionament, instabilitate, etc.), creând, în final, la copil un resentiment şcolar.

         Un instrument poate fi normal din punct de vedere anatomic dar perturbat în funcţionarea sa din mai multe motive adesea imprecise:

            - în domeniul limbajului, se poate descoperii un retard  oral cu dificultăţi mai mult sau mai puţin importante pentru însuşirea scrisului (dislexie, disortografie,);

            - în domeniul motricităţii, dixplaxiile  sau neîndemânarea, stângăcia generalizată, lentoare, disgrafia, dificultăţi de lateralizare, perturbarea schemei corporale intime şi reprezentarea în spaţiu;

1. 4.Dificultăţi de origine afectivă:

          Dificultăţile afective se structurează foarte schematic în trei registre pe plan şcolar:

-         opoziţia;

-         instabilitatea;

-         anxietatea şi depresia;

      Opoziţia activă şi pasivă:  poate fi o reacţie  la un fapt precis petrecut recent ( conflictul copilului cu dascălul sau, cu unul dintre părinţi etc.), sau se poate înscrie într-un stil de comportament  obişnuit   al copilului  a cărui origine trebuie căutată într-o insatisfacţie a relaţiilor afective din interiorul familiei.

     Instabilitatea  care are două aspecte:

-         unul motor: copilul se mişcă mult, nu stă locului;

-         altul psihic: labilitatea atenţiei, interesul şi dezinteresul se succed rapid;

     Anxietatea şi depresia: ea  jenează evident copilul în relaţiile sale cu alţi copii, cu dascălii, în activităţile sale şcolare. Anxietatea şi depresia  se  poate manifesta în plan psihic printr-un penibil sentiment de insecuritate, de aşteptare  a unui pericol nedeterminat, sau la nivelul corpului prin greţuri, vomă, dureri intestinale, etc. În anumite cazuri , anxietatea are la bază simptome foarte jenante ca: manifestări obsesionale (copilul luptă împotriva sosirii neaşteptate  a unor gânduri penibile) sau fobice ( frica, teama, focalizată pe o situaţie precisă, de exemplu teama de pedeapsă, de a fi închis în casă, etc.). În alte cazuri copilul refuză să meargă la şcoală devenind victime ale unei stări de angoasă, depresie şi chiar de panica

5. Cauze pedagogice:

       Ele sunt foarte frecvente şi diverse  ca şi mecanismele care provoacă problemele şcolare, ele se situează  în cadrul şcolar şi familial

       La nivelul şcolii:  trebuie studiată şcolaritatea anterioară a elevului. Absenteismul, de pildă, se poate datora bolilor, relaţiilor dificile cu dascălul, dificultăţi de învăţare, supraîncărcării, neadecvatelor metode de învăţare, perturbaţiilor psihologice anterioare,  dezinteresul faţă de şcoală ca urmare a unor eşecuri repetate, etc. În cauză pot fi puse  şi condiţiile actuale de şcolarizare ca: - admiterea prematură într-o clasă cu un nivel prea ridicat;

-         incompatibilitatea profesor-copil;

-         lipsa interesului faţă de copil;

-         un profesor fără tact pedagogic, şi slab pregătit;

-         lipsa interesului  pentru un copil din partea profesorului care îşi focalizează activitatea sa pe copii străluciţi ai clasei sau, dimpotrivă pe cei cu dificultăţi;

-         schimbarea frecventă a colegilor,  profesorilor,  programelor, metodelor etc;    

        La nivelul familiei:  este clar că rolul familiei este primordial mai mult pe plan  afectiv decât pedagogic. Sunt cazuri  în care realitatea este greu de modificat: disocierea familiei, decesele, divorţul, neînţelegerea gravă, certuri frecvente, consum de alcool, boala psihică a unuia  sau altuia din părinţi, etc. Alte cazuri se referă la situaţii când părinţii (conştient sau inconştient) nu permit ca elevul să-şi dobândească autonomia şi să devină responsabil de acţiunile sale, în aceste cazuri copilul poate reacţiona  printr-o conduită de opoziţie pasivă sau activă, generalizată sau focalizată pe şcolaritate. Unii părinţi sunt prea exigenţi pe planul şcolarităţii, vor cu orice preţ ca odraslele lor să fie primii din clasă , copilul este suprasolicitat, saturat, dezgustat şi sfârşeşte curând în eşec, şi în fine alţi părinţi care sunt în număr relativ mare la consultaţii care fără a-şi intoxica realmente copii cu materiile şcolare, îşi fac griji fără nici un motiv.

       Trecând în revistă diferiţii factori ai dificultăţilor şcolare trebuie scos în evidenţă următoarele: - la originea problemelor şcolare întâlnite în practică se asociază două sau mai multe tipuri de factori;

                     -  pentru copil sunt relativ severe consecinţele eşecului şcolar, atât la nivelul său socio-profesional cât şi la nivelul echilibrului său afectiv din cauza conflictelor, a reacţiilor negative care nu întârzie să vină atât în familie cât şi şcoală;

                     - consecinţele eşecului şcolar au efect negativ marcând defavorabil dezvoltarea personalităţii copilului;

               Pentru prevenţia şi intervenţia în cazuri de eşec şi abandon şcolar este necesară o analiză atentă a factorilor ce pot declanşa aceste fenomene şi utilizarea unor metode şi tehnici de consiliere individuală care să conducă la rezultate pozitive . Sunt cunoscute diverse metode de consiliere individuală care pot fi utilizate pentru a sprijini elevul aflat în situaţie de eşec şcolar în funcţie de factorii /cauzele  care a declanşat acest fenomen ca:

-         Metode  privind întăriri pozitive şi negative ale comportamentului;

-         Tehnici de accelerare / decelerare a  comportamentului ( SHAPING formatare, întărire gradată , EXTINCŢIA – stingerea);

-         Metode în care se utilizează jocul de rol;

-         Metode privind rezolvarea unor conflicte;

-         Analiza rezultatelor activităţii;

-         Anamneza;

Prof. psiholog Florin Muntean

Cabinetul de asistenţă psihopedagogică