Bagă-ţi minţile în cap!

S-a  întâmplat ziua în amiaza mare, pe un bulevard central din Ploieşti. Cineva a intrat în curte, a luat ditamai ghiveciul în care era sădit un leandru şi pe aici îţi e drumul!  Sub privirile indiferente ale vânzătoarei de la chioşcul de ziare din colţ, în timp ce locatarii mişunau prin curte. Să reclami la Poliţie că ţi s-a furat un ghiveci cu flori? Ce ziceţi, ai fi luat în serios, cand azi alţii fură bani on line? Să începi să bănuieşti vecinii, trecătorii, pe bărbatul care ţi-a adus prin curierat un pachet, pe instalatorul venit la vecini? Pe mama, pe tata, pe cine?

Floarea era a ta, o crescusei câţiva ani, o iubeai şi făcea parte din universul tău emoţional. Îţi lipseşte. O scosesei la soare, să îi fie bine, leandrul fiind mare iubitor de căldură. Lastarul îţi fusese daruit. Cineva, nu se ştie cine, a râvnit la floarea ta şi a furat-o. Nu s-a învrednicit să aibă grijă de propriile flori, a venit la de-a gata, muncit, crescut şi îngrijit de tine. Cine să fi făcut asta? O femeie, să se fi luptat cu ditamai ghiveciul? Un copil? Un bătrîn? Un bărbat? L-a luat pentru sine, l-a luat să îl vândă? Nu vei şti niciodată. 

Floarea nu mai este şi o dată cu ea, sentimentul că trăieşti într-o lume primitivă seamănă în suflet neputinţă. Să furi o floare este semnul unui om lipsit de cel mai elementar sentiment. Doar cel care nu iubeşte florile le poate fura, pentru că nu cunoaşte, nu a trăit experienţa de a iubi natura, habar nu are ce înseamnă legătura dintre om si flori. Un astfel de om nu îşi iubeşte nici semenii, pentru că nu îi pasă, nici prin minte nu îi trece câtă suferinţă aduce. Iar dacă are o cât de mică bănuială, oricum nu îl afectează. Mă gândesc şi cam ce fel de relaţii are cu cei din jur. Prefăcute sau deloc. Mi-e milă de un astfel de om. Viaţa lui este, cu siguranţa, un iad.