Viaţa ca o artă

Atunci când am anunţat un concert extraordinar al trupei Arhaic în Ploieşti, nu am exagerat cu nimic. Am aflat-o, sâmbătă seara, la clubul Valhalla, unde cei doi interpreţi au reuşit să convingă mai ales câtă nevoie aveau scenele româneşti de profil, de un spectacol nou.

Nicolae Doboş a combinat fluierul românesc, fluierul irlandez, cavalul şi a adus, pentru prima dată în folkul autohton, instrumentul duduk. Alături de Sorin Preda, la chitară şi toacă, au ridicat publicul în picioare.
Iar dacă ploieştenii iubitori ai folkului au crezut ca vin la un concert obişnuit, cu melodii de care deja s-au plictisit, ei bine, lucrurile au stat cu totul altfel. Profesionişti şi originali de la prima melodie până la ultima, trupa Arhaic a dovedit încă o dată abilitatea de a pătrunde în sufletele ascultătorilor, până la convingere.

Arhaicii deja nu mai sunt candidaţi la festivaluri, ci artişti care, de acum încolo, au rolul de reaminti publicului, prin emoţia pe care o exprimă muzica lor, demnitatea de a fi român şi nevoia de a ne respecta pe noi înşine. Au traversat toată ţara în lung şi în lat, iar concertele lor sunt abia la început, însă ele constituie un prim pas pentru a ne aminti cine suntem şi cum suntem de fapt, dincolo de orice altă aparenţă. Exact aşa cum ei o spun: „Folkul este un fel de a vorbi pe limba sufletului românesc".

Ascultaţi-i şi întrebaţi-vă dacă nu cumva, dincolo de modenitatea cotidiană, într-un colţ de conştiinţă personală, există un sentiment de apartenenţă la ceva. Pentru acel colţ cântă trupa Arhaic. Felicitări!