Viaţa ca o artă

Există oameni care induc sentimentul de prietenie, de intimitate, de unic în viaţa ta. Ei se poartă ca şi cum ar exista o complicitate, o stare de înţelegere profundă, apriori, ceva care leagă dincolo de cuvinte. Apoi abandonează asediul seductiv, aşteptând ca doar tu să le dai bineţe, doar tu să faci paşi spre ei, să construieşti relaţia în permanenţă. Doar tu ai "datoria" să fii prezent, viu în relaţie. Ei sunt... altfel.. Chiar îi crezi? Ar fi cea mai mare greşeală. 

 Când cineva pretinde că îţi este

prieten, nu te grăbi să te bucuri. Aşteaptă puţin, ai răbdare, fă-ţi acest bine. Lasă un strop de timp să treacă. Observă relaţia, are ea acea calitate de a se desfăşura ochi în ochi? Ţi se răspunde la prietenie? Tu eşti ascultat, înţeles? Eşti primit în viaţa firească, simplă,. de fiecare zi? Sau aceea este ocupată de alţii, în timp ce tu primeşti numai cuvinte şi acelea cu zgîrcenie, ambigue? Nici un om, oricât ar fi de complicat, de celebru sau de diferit, nu funcţionează în viaţa de zi cu zi, la nivelul nevoilor personale, diferit. Nu, aici, toţi suntem la fel. Toţi avem nevoie de casă, de masă, de prietenie, de dragoste. Dacă ţi se prezintă lucrurile diferit, nu crede. E primul semn ca esti în afară, nu contezi. Aşa că nu îţi face iluzii. În acest caz, toate cuvintele şi promisiunile nu sunt decât propagandă. Îmbrobodire.  Dacă îţi spune cineva altfel, minte! Ştii definiţia prieteniei? Informează-te şi vei avea o surpriză.

Există oameni care acaparează atenţia doar pentru că vor sa le devii fan, unul dintre mulţi, slăvindu-i, îngroşând rândul unor anonimi care, cred ei, nu au viaţă personală şi care se mulţumesc să aplaude, să ţopîie să se bucure doar penru reuşitele lor, să le umfle imaginea. 

Dacă nu răspunzi aşteptărilor, cerinţelor personale ale seductivului, te va abandona ca pe un obiect, pentru că seductivul nu ştie să privească decât de sus în jos, de la înălţimea marelui său ego spre ceilalţi. Oamenii normali (sau omenii simpli, cum sunt etichetaţi peiorativ de către cei ce se cred mai cu moţ ca semenii lor) nu pricep că sunt doar unelte în mâna unui manipulator pentru cioplirea unei imagini de sine cât mai bombată. Ştii ce înseamnă asta? Sclavagism sentimental! De ce accepţi?

Puterea este un drog la modă, pentru obţinerea ei,  chiar şi în cercul unei vieţi obişnnuite, sunt transformate în marfă de schimb sau obiecte psihologice manipulabile cele mai intime, delicate emoţii şi sentimente. Aşa se face că apar reproşurile, acuzele, ignorarea. Iar tu suferi şi te frămânţi? Greşit! Dacă ai puţină minte, bucură-te de libertate şi mergi mai departe! Este plin pământul de oameni cu adevărat frumoşi, nu te impiedica de nimeni!

autor, Camelia Iuliana Radu

deseneul aparţine autoarei